Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place, nu-i așa? 🙂
Primele imagini din Cinque Terre, pe care am avut norocul să le văd, pe când nu aveam habar când, cum și cu cine voi ajunge în acest paradis terestru, au fost de la Vernazza. Din acel golf micut, despre care mă întrebam, unde se cocoțează cei care îl fotografiază. Aveam să aflu repede, poteca pe munte, plimbare de o oră și ceva, glezna abia rezista, pescărușii roiau deasupra mea (sau cel puțin așa m-am amăgit, roiau desigur asupra mării) și hopa, iată golful în zare. Splendid! dar mai aveam până la el, drumul ce leagă Vernazza de Monterosso este lung și scurt în același timp, depinde cum îl privești, însă vă spun sigur că o să pierdeți mult din farmecul locului dacă nu îl faceți pe jos, cu marea mereu în parte dreaptă, cel mai frumos partener de drum pe care îl poți avea într-o vacanță. Când am ajuns în punctul de belvedere, ne-am oprit să savurăm, trebuie, este esențial, credeți-mă.
Dar, până la urmă cum să vedem Vernazza:
- prima opțiune pentru mine este acest drum de pe deal de care vă spuneam mai sus, intrarea în Venazza se face de pe cornișă, pe o potencă și mai apoi pe niște scări ce par niște scări ale Paradisului, atâta că de data aceasta coboară, nu urcă 🙂
- a doua opțiune este cu trenul până gara din oraș, gara este cumva suspendată, se vede marea și sătucul din tren și pot spune că aici gara este alt punct de belvedere spre Vernazza
- am văzut și câteva, foarte puține ce-i drept, mașini, nu recomand, chiar nu recomand, în plus pentru ce ai veni cu mașina aici, pe bune?
- Vernazza are impropriu spus o plajă, are un fel de intrare foarte lină în mare, un golfuleț plin cu bărcute și cu o apă în care ți-e și frică să intri ca nu care cumva să-i schimbi culoarea, arată ca într-o pictură, numai că mult mai limpede decât o pictură ar putea-o reda
- și aici plimbările pe străduțe sunt la mare preț, atenție însă, Vernazza mi s-a părut cel mai aglomerat dintre sate, probabil toți turiștii văd imaginea golfulețului de sus și astfel că vin în căutarea acelui peisaj, este cel mai fotogenic și fotografiat, pe bună dreptate, loc din Cinque Terre, asta l-a făcut popular, poate asta îi și dăunează
- cele mai multe terase din zonă le-am văzut aici, gelaterii nu mai zic… e vorba de dolce vita în adevăratul sens al cuvântului
- Vernazza deste o bijuterie cu smaralde, exact această impresie mi-a lăsat-o și nimic mi puțin, e genul de pom lăudat la care să te tot duci cu sacul
- a fost și ea foarte puternic afectată de inundațiile din 2011, dar cei care au fost recent acolo spun că urmele dezastrului nu prea mai sunt vizibile, oamenii s-au mobilizat și nu au lăsat acest Colt de Rai să piară, tocmai ca noi să revenim aici an de an
Ce să faci în Vernazza:
- dacă poveștile despre celelalte sate nu te-au plictisit deja, v-am povestit cam ce puteți face în Corniglia și Monterosso, ei bine, cam asta puteți face și în Vernazza
- poate doar o să faceți ceva mai multe poze, culorile sunt prea puternice și fascinante ca să nu dea bine în fotografii, am clikăit non stop, până ce m-am așezat undeva la umbră la o înghețată
- ah… înghețata, aici am păpat-o pe cea mai bună din Cinque Terre și statul ăsta la înghețată te pune la remarcat ce mai este pe stradă, altfel nu-mi explic cum cea mai frumoasă rochiță albastră posibilă mi-a sărit în ochi de la o distanță considerabilă
- adevărul este că sunt foarte multe, cele mai multe, magazine cu marfa colorată și destul de calitativă, rochița mea de exemplu este cusută manual, se vede, se simțe (nu doar la preț), de aceea vă recomand un tur al acestor magazinașe cochete
- puteți face cu tur de sătuc pe străzile ce urcă sau coboară, puteți urca la turn, la cetate (ceea ce eu nu am făcut, era foarte cald și n-am mai avut dispoziția necesară, în plus am funcționat pe sistemul lui Clau: „hai să lăsăm câteva lucruri nefăcute… pentru data viitoare”, drăguț, nu?)
- satul e foarte viu, îți ia ochii de nu o să vrei să-i mai recuperezi, totuși îi poți da un ceas, două sau nouă Vernazzei, apoi o iei din loc spre alt loc colorat, poate nu la fel de colorat ca Vernazza, cel puțin pozele mele cam asta zic 😉
daaaa, frumos de tot. mi-ai facut dor. si clar cea mai buna varianta e pe jos, desi cred ca te cam opresti mereu sa te minunezi de peisaj, nu mai ajungi :)))
eu la Vernazza am mancat o pizza buna 😀 Si mi-a placut la nebunie vecinul Riomaggiore
Ajungem și la Riomaggiore chiar în articolul viitor, de fapt vreau sa fac acolo un amestec de Riomaggiore și Manarola legate de treaba aia romanțioasă Via dell’Amore 😛
nu „vad” Manarola, nu mi-o aduc aminte, deci hai baga :))
vine, vine :)) dar trebuie să-ți mărturisesc încă de pe acum că Manarola e satul în care am stat și noi cel mai puțin 🙁
Eu am fost la Vernazza la cateva luni dupa inundatii. M-a impresionat fervoarea cu care oamenii incercau sa refaca locurile. Ii mana, desigur, graba de a fi gata cand sosesc turistii, pt ca ei din turism traiesc. Si venisera si multi voluntari, din toata Italia.
Când am auzit de acele inundații, mie mi-au dat lacrimile, dar știam, eram cumva sigură că oamenii nu vor lăsa lucrurile așa și acest Paradis nu avea cum să dispară… nu m-am înșelat 🙂