Tag Archives: Liguria

Genova, capitala Rivierei italiene

Genova a venit ca un ultim capitol al lunii noastre de miere italiene și pot jura că nu se putea potrivi mai bine în peisaj. A fost o alegere la fața locului și pentru că am acceptat-o, drumul spre ea ne-a dus de-a lungul Rivierei anume pentru a-i respira atmosfera prin toți porii și pentru a ne lua rămas bun așa cum se cuvine, cu marea în stânga, în dreptul inimii.

La Genova, era duminică și era cald, foarte cald, iar noi nu aveam niciun plan, nici măcar nu ne-am uitat de acasă pe net să vedem ce ar fi de vizitat. De la gară am luat-o pe jos spre centru (nu că am fi știut că centrul era prin apropiere, dar bănuiam asta, căci în multe orașe italiene este așa).

Pe sub arcade, exact ca în Bologna, urmărind linia ceva mai complexă arhitectural a clădirilor, pășeam pe asfaltul încins și ne gândeam la o înghețată de fistic, eu și vanilie, el. Minunată oricum această parte de oraș și destul de liniștită, pentru că fiind duminică magazinele marilor branduri, gen Louis Vuitton, Channel, Zara ori H&M, aliniate perfect pe această stradă denumită cum altfel decât, Via Garibaldi, erau, desigur închise…

Ajungem în Piazza de Ferrari și după ce ne răcorim puțin la fântâna din centrul ei și fotografiem străduțele înguste ce pleacă de aici, stăm și ne gândim cum putem să vedem orașul. Din amintirile mele (amintiri din ceea ce am citit de-a lungul timpului) știam că de la Genova pleacă o mulțime de vase de croazieră, așadar trebuia să ajungem în port, dar cum? În plus cu siguranță mai erau multe alte locuri de văzut în acest oraș, iar acum trebuia doar să aflăm care anume sunt ele. Și astfel decidem să luăm un tur cu autobusul turistic. Eu mai experimentasem așa ceva la Roma și recomand cu căldură mai ales acolo unde nu cunoașteți multe despre un oraș.

7207_162917410555824_1627144113_n

De văzut în Genova (principalele obiective turistice):

  • Catedrala San Lorenzo
  • Farul vechi din Genova, simbol al orașului, La Lanterna
  • Palatul Regal (Palazzo Reale)
  • Piazza San Matteo
  • Palazzo San Giorgio
  • Porta Soprana
  • Acvariul din Genova
  • Casa lui Cristofor Columb
  • Galata – Muzeul maritim
  • Palazzo Ducale

9073_162917687222463_1479409965_n

De făcut în Genova (luând-o ușor):

  • Genova e un oraș atât de romantic încât ar fi păcat să treci prin el doar bifând obiective
  • o oprire în port este OBLIGATORIE, la o cafea pe un ponton privind marile vapoare de croazieră
  • cu un centru medieval de excepție, Genova nu suferă nici la capitolul străduțe cu o atmosferă ruptă din alte timpuri
  • Genova este foarte vie și cosmopolită, nu te vei plictisi niciodată
  • treci peste faptul că sunt destul de mulți imigranți și fă din asta o experiență mai degrabă plăcută decât o bilă neagră care să-ți afecteze vizita, de exemplu eu am fost la un local korean și am băut cel mai ieftin și delicios cappuccino de pe întreaga Rivieră 🙂
  • nu rata plimbarea cu autobusul turistic chiar dacă pare o chestie cam perimată, dacă nu ai Genova la degetul mic, un astfel de tur te va ajuta în a cunoaște orașul
  • Genova (poze) poate fi vizitată superficial într-o singură zi, dar ca să-ți faci o idee despre cum arată și ce oferă, o zi e numai bună, poate ai ajuns aici cu ocazia unei croaziere, Genova chiar este un oraș pentru care să cobori de pe vas și să-l iei la picior pentru ore bune, te vei întoarce, așa cum am de gând să fac și eu într-o bună zi 😉

984002_162917953889103_449106639_n

Riomaggiore – (pe Via dell’Amore spre) – Manarola

M-am gândit ce m-am gândit și deși v-am spus că voi lua toate cele cinci sate pe rând să vă povestesc despre ele, jur că pe acestea două le pot lua numai la pachet. De vină este acel drum arhicunoscut, care le leagă și pe care, noi, în luna de miere fiind, nici nu ne-am închipuit să nu îl parcurgem: Via dell’Amore, drumul dragostei. Dar să nu sar foarte tare dincolo de subiect, căci locurile acestea sunt prea speciale.

Riomaggiore este primul sat din Parcul Național Cinque Terre, în care ajungi dacă vii cu trenul din La Spezia. Te va izbi cu siguranță culoarea clădirilor, mai ales că nu seamănă deloc cu La Spezia, care nu este tocmai cel mai frumos loc de pe Coasta Ligurică. Automat starea ta se va îmbrăca în culoare și îți vei spune că este „prea frumos să fie adevărat”. Noi am văzut Riomaggiore din tren și nu am coborât atunci, am lăsat orașul pentru ziua următoare, așadar l-am văzut după Corniglia, Monterosso și Vernazza. Nu pot să spun că mi s-a părut cel mai frumos, dar nici cel mai puțin frumos (de altfel nu pot zice care a fost cel mai cel, de nicio parte). Cert este că am ajuns la Riomaggiore lihniți și prima oprire a fost pe strada principală, la o pizzerie, unde am și mâncat cea mai bună pizza din parc. Apoi am rătăcit aproape pe bune pe străzile care urcau vertiginos până ce am ajuns în vârful unui deal de unde marea se vedea… copleșitor de frumoasă, iar leandrii ciclamen încadrau perfect fiecare poză. Acestea sunt amintirile mele de neuitat din Riomaggiore, plus două bărcuțe colorate ce se legănau la mal în bătaia unui vânt atât de plăcut, încât până și părul meu a decis să nu se răzvrătească și să stea frumos în calea lui.

268804_161420217372210_1492694731_n

Și acum, planul era Via dell’Amore, acel drum care leagă pe malul mării multe iubiri, dar mai practic puțin, leagă Riomaggiore de vecinul său Manarola. Este și cel mai facil traseu din tot parcul, amenajat cu asfalt și băncuțe pe care să te așezi dacă ai obosit de la atâta iubire. Intrarea pe drumul dragostei se face lin, exact de la un capăt al lui Riomaggiore și se sfârșește în gara de la Manarola. Pe drum peisajul este superb (ok, or mai fi și ale cuvinte să-l descrie, dar eu mă limitez la superb pe ideea că „despre lucrurile de care nu se poate vorbi, e mai bine să se tacă”, sper să înțelegeți). Aici, prin diverse locuri (că oamenii sunt ingenioși) se agață acele lacăte foarte populare prin multe din locurile frumoase și romantice ale planetei, desigur, deși știam de lucrul acesta, noi am uitat de lăcat (Clau, pentru care mereu va mai fi o dată viitoare , evident nu s-a simțit rău de la atâta lucru).

Via dell’Amore este destul de aglomerată și nu doar de îndrăgostiți, deși am văzut multe cupluri oprindu-se pentru celebrul sărut de aici. În plus se spune că cine face acest drum împreună cu persoana iubită, va rămâne îndrăgostit de ea pentru toată viața 😀 Nu știu, se zice, sperăm să fie așa și fără lacăt 🙂

970422_161420410705524_1823949608_n

După aproximativ 30 de minute de mers cu marea în partea stângă de data aceasta (deși poate fi și în partea dreaptă dacă faci drumul în sens invers) ajungi la Manarola. Manarola este singurul sat pe care l-am avut în raza vizuală, dar din depărtare, câte zile am stat cazați în Corniglia. Îl vedeam de pe balcon, iar noaptea cu luminile aprinse era de vis. Cu toate acestea de pe Via dell’Amore nu am avut cine știe ce priveliște spre el și totuși a fost un sat care m-a fermecat de îndată ce am călcat printre căsuțele lui colorate și printre bărcuțele (foarte, foarte multe, erau parcate pe stradă) pe care locuitorii le dețineau, probabil, în locul mașinilor.

La Manarola am ajuns și foarte obosiți din păcate și este satul în care am poposit cel mai puțin, cam atât cât să bem o apă plată la o terasă cu vedere la mare și să coborâm pe stânci, să stăm puțin la plajă alături de alți, foarte mulți turiști, care se pare că își găsiseră locul preferat de plajă. Amintirea mea în legătură cu acele stânci, pe care le puteți vedea mai bine în acest album, este cea mai puternică din ultimul sat vizitat în Cinque Terre.

931406_161388340708731_1486916572_n

Vernazza: fericire și culoare

Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place, nu-i așa? 🙂

Primele imagini din Cinque Terre, pe care am avut norocul să le văd, pe când nu aveam habar când, cum și cu cine voi ajunge în acest paradis terestru, au fost de la Vernazza. Din acel golf micut, despre care mă întrebam, unde se cocoțează cei care îl fotografiază. Aveam să aflu repede, poteca pe munte, plimbare de o oră și ceva, glezna abia rezista, pescărușii roiau deasupra mea (sau cel puțin așa m-am amăgit, roiau desigur asupra mării) și hopa, iată golful în zare. Splendid! dar mai aveam până la el, drumul ce leagă Vernazza de Monterosso este lung și scurt în același timp, depinde cum îl privești, însă vă spun sigur că o să pierdeți mult din farmecul locului dacă nu îl faceți pe jos, cu marea mereu în parte dreaptă, cel mai frumos partener de drum pe care îl poți avea într-o vacanță. Când am ajuns în punctul de belvedere, ne-am oprit să savurăm, trebuie, este esențial, credeți-mă.

Dar, până la urmă cum să vedem Vernazza:

  • prima opțiune pentru mine este acest drum de pe deal de care vă spuneam mai sus, intrarea în Venazza se face de pe cornișă, pe o potencă și mai apoi pe niște scări ce par niște scări ale Paradisului, atâta că de data aceasta coboară, nu urcă 🙂
  • a doua opțiune este cu trenul până gara din oraș, gara este cumva suspendată, se vede marea și sătucul din tren și pot spune că aici gara este alt punct de belvedere spre Vernazza
  • am văzut și câteva, foarte puține ce-i drept, mașini, nu recomand, chiar nu recomand, în plus pentru ce ai veni cu mașina aici, pe bune?
  • Vernazza are impropriu spus o plajă, are un fel de intrare foarte lină în mare, un golfuleț plin cu bărcute și cu o apă în care ți-e și frică să intri ca nu care cumva să-i schimbi culoarea, arată ca într-o pictură, numai că mult mai limpede decât o pictură ar putea-o reda
  • și aici plimbările pe străduțe sunt la mare preț, atenție însă, Vernazza mi s-a părut cel mai aglomerat dintre sate, probabil toți turiștii văd imaginea golfulețului de sus și astfel că vin în căutarea acelui peisaj, este cel mai fotogenic și fotografiat, pe bună dreptate, loc din Cinque Terre, asta l-a făcut popular, poate asta îi și dăunează
  • cele mai multe terase din zonă le-am văzut aici, gelaterii nu mai zic… e vorba de dolce vita în adevăratul sens al cuvântului
  • Vernazza deste o bijuterie cu smaralde, exact această impresie mi-a lăsat-o și nimic mi puțin, e genul de pom lăudat la care să te tot duci cu sacul
  • a fost și ea foarte puternic afectată de inundațiile din 2011, dar cei care au fost recent acolo spun că urmele dezastrului nu prea mai sunt vizibile, oamenii s-au mobilizat și nu au lăsat acest Colt de Rai să piară, tocmai ca noi să revenim aici an de an

922710_160465130801052_98762955_n

Ce să faci în Vernazza:

  • dacă poveștile despre celelalte sate nu te-au plictisit deja, v-am povestit cam ce puteți face în Corniglia și Monterosso, ei bine, cam asta puteți face și în Vernazza
  • poate doar o să faceți ceva mai multe poze, culorile sunt prea puternice și fascinante ca să nu dea bine în fotografii, am clikăit non stop, până ce m-am așezat undeva la umbră la o înghețată
  • ah… înghețata, aici am păpat-o pe cea mai bună din Cinque Terre și statul ăsta la înghețată te pune la remarcat ce mai este pe stradă, altfel nu-mi explic cum cea mai frumoasă rochiță albastră posibilă mi-a sărit în ochi de la o distanță considerabilă
  • adevărul este că sunt foarte multe, cele mai multe, magazine cu marfa colorată și destul de calitativă, rochița mea de exemplu este cusută manual, se vede, se simțe (nu doar la preț), de aceea vă recomand un tur al acestor magazinașe cochete
  • puteți face cu tur de sătuc pe străzile ce urcă sau coboară, puteți urca la turn, la cetate (ceea ce eu nu am făcut, era foarte cald și n-am mai avut dispoziția necesară, în plus am funcționat pe sistemul lui Clau: „hai să lăsăm câteva lucruri nefăcute… pentru data viitoare”, drăguț, nu?)
  • satul e foarte viu, îți ia ochii de nu o să vrei să-i mai recuperezi, totuși îi poți da un ceas, două sau nouă Vernazzei, apoi o iei din loc spre alt loc colorat, poate nu la fel de colorat ca Vernazza, cel puțin pozele mele cam asta zic 😉

401585_160465217467710_132542723_n

Monterosso al Mare: Italia cu look exotic

Din cele Cinque Terre, Monterosso pare a fi singurul din altă poveste. Am susținut mereu asta, din momentul în care am ajuns acolo și am coborât din tren aproape pe plajă. Am fost, desigur, cucerită de alura lui de destinație exotică, de culorile sale năucitoare și nu-l voi uita cât trăiesc pe bătrânul care cânta la vioară May Way a lui Frank Sinatra (ca o paranteză, parcă mă urmărește melodia asta, după ce am auzit-o aici la un capăt de tunel ce o amplifica de parcă eram pe una dintre cele ma mari scene ale lumii, am reauzit-o cântată la pian e un negru, în Paris la Four Seasons George al V lea, nu, nu eram cazată acolo, intrasem doar să văd cele mai celebre aranjamente florale din lume) 🙂

Am ajuns la Monterosso după ce am văzut Corniglia, după ce ne-am odihnit o noapte și eram pregătiți cu forțe proaspete să dăm piept cu toate traseele posibile care leagă satele între ele. După ce am vizitat Monterosso, am luat-o pe jos spre Vernazza, pe cel mai copleșitor traseu montan pe care pășit în viața mea până atunci și de atunci (că nu-s chiar un om al muntelui)… timp de mai bine de o oră am urcat și coborât, iar marea nu ne-am părăsit panorama vizuală dreaptă. Mergeam, urcam de abia respiram și din când în când verificam să văd dacă marea e tot acolo. Mi se părea prea frumos…

Dar să vedem cum e Monterosso al Mare:

  • Monterosso este singurul dintre cele 5 sate care are plajă, nu o plajă incredibil de mare, dar suficientă pentru capacitatea sătucului/orășelului
  • plaja este cu pietricele, cărora li se datorează culoarea incredibilă a apei, dacă în Corniglia aveam o apă albastru verzulie aici am zărit o apă demențial de turquoise
  • ai senzația din primul moment că albastrul extraordinar al apei face parte dintr-o vedere din Caraibe, chiar mi-am spus: „nu mai merg în Caraibe, cred că tocmai le-am văzut” 😉
  • orașul e împărțit în două: centrul vechi de o frumusețe rară cu stăzi înguste și localuri pitorești și orașul nou cu multe magazine și hoteluri  construite în ultimii ani
  • faptul că mi se pare din altă poveste nu e o noutate, li s-a părut și altora, el a fost scos din „Cinque Terre” în 1948 dar reintrodus după un an și jumate, oficialilor li s-a părut că este o stațiune prea mare ca să fie inclusă în circuitul Cinque Terre, și la drept vorbind chiar este mai mare decât toate celelalte, dar este ATÂT de frumos, merita reintrodus fie numai și pentru centrul său istoric minunat (și prin care se aseamănă cu celelalte sate)
  • este singurul sat care are hoteluri pe malul mării și care se comportă mai mult ca un oraș stațiune decât ca un sat din plin Parcul Național
  • cel mai ușor ajungi și aici cu trenul, este chiar ultima oprire din Cinque Terre cum vii din La Spezia și dacă e să gândim altfel, cel mai apropiat de centrul Rivierei Ligurice (Portofino, Santa Margherita Ligure, Genova)
  • are cea mai mare deschidere la Mare și deține chiar plaje private și o faleză (asta și din cauză că este mai dezvoltat decât celelalte)
  • se spune că în cele mai vechi timpuri era un loc des atacat de pirați 🙂
  • dintre obiectivele turistice este de menționat Castelul care străjuiește semeț orășelul de undeva de pe o stângă aproape suspendată deasupra Mării
  • din nefericire a fost puternic afectat de inundațiile din octombrie 2011, dar a renăscut rapid din propria cenușă

936858_160148280832737_779323271_n

Ce să faceți în Monterosso:

  • sună stupid, dar înainte de orice priviți marea și dacă aveți posibilitatea petreceți o zi întreagă la Monterosso
  • dacă sunteți în concediu și e sezonul cald și foarte cald, faceți plajă, baie în mare, bucurați-vă de natură și de tot ce vă înconjoară
  • o plimbare pe străduțele centrului vechi este echivalentul unei plimbări din alte timpuri
  • puteți urca până la Castel și admira Marea și Monterosso de acolo
  • există foarte multe magazine cu condimente, vizitați-le, noi ne-am achizionat niște condimente pentru paste de acolo, foarte, foarte delicioase
  • magazinele cu suveniruri sunt foarte multe spre deosebire de Corniglia, magneți de toate felurile, tot felul de lucrușoare pentru bucătărie
  • nu în ultimul rând încearcați să faci drumul spre Vernazza pe jos, pe coama dealului, imaginile te vor lăsa fără grai… la fel și urcușul 🙂
  • cu mai multe poze am încercat să vă ademenesc aici

922898_160148427499389_797786097_n

Corniglia: Fie și pentru un singur apus

Am spus că o să iau puțin la disecat fiecare din cele Cinque Terre în parte și mă văd nevoită să încep cu Corniglia din două motive (chiar dacă e satul din mijlocul parcului), pentru că aici am ajuns prima dată și aici am petrecut cel mai mult timp (cazându-ne aici). O să fac o selecție de informații care ar putea să vă fie utile dacă ajungeți în Cinque Terre, dar mai ales ce vă recomand eu să faceți…

Așa cum am menționat în repetetate rânduri, deși seamănă izbitor, fiecare din cele Cinque Terre au identitatea proprie și dacă le iei la pas pe fiecare îți vei da ușor seama că sunt foarte diferite din multe puncte de vedere. Se poate să nu-ți placă toate sau să mori de dragul fiecăruia, însă nu te sfătuiesc să retazi unul din motive de genul „parcă toate sunt la fel”.

Dar să vedem cum e Corniglia:

  • este singurul din Cinque Terre care nu este conectat direct cu marea, în sensul că dacă preferi să faci turul parcului pe apă aici nu poți să cobori și să ajungi în sat, deci este accesibil doar cu trenul și pe șosea (cu mențiunea că nu recomand să ajungeți aici cu mașina, străduțele sunt foarte, foarte de înguste, iar locuri de parcare (ce-s alea?) să șofezi aici e un fel de sport extrem)
  • pe de altă parte Corniglia are avantajul de a se afla în vârful unui deal, satul fiind la aproximativ 100 de metri peste nivelul mării, înconjurat cu păduri și vii, iar panoramele cele mai frumoase din Cinque Terre le obții de aici, există un punct de belvedere (fără să știm de la început a fost chiat vis a vis de locul în care ne-am cazat noi)
  • ca să ajungi din gară în sat trebuie să urci Lardarina o porțiune de deal în trepte (sunt aproximativ 400 de scări care te duc aproape de centrul satului)
  • mai există și un drum de la gară în sat, există și un autobuz care mai trece din când în când pe acolo, dar noi nu ne-am bazat pe el, la început nu știam de Lardarina și am luat-o pe jos pe drumul autobuzului, dar ocoleșți puțin și scările deși greu de urcat par mai accesibile… oricum e un fel de drumeție drumul zilnic sus/jos din/spre Corniglia
  • după două zile ori vă obișnuiți cu scările, ori uitați de ele, cert e că nu mai contează, o să vă bucurați de priveliște
  • ciudat este că, fiecare zi începe cu soarele printre nori (eu am zis că are de-a face cu pădurea care înconjoară satul, am observat că la Monterosso nu era la fel, el aflându-se pe un platou înconjurat doar de stâncă și apă, nu are așa multă vegetație ca și Corniglia), atmosfera nu este clară de dimineață și ai impresia că stă să plouă, dar nu va ploua, ci pe la 10 va străluci soarele în toată splendoarea sa, așa că nu vă speriați, asta e clima de acolo, în plus e călduț la orice oră din zi fie soare, fie nor, totuși nu cred să fie caniculă (decât poate în cazuri extreme), briza își face treaba cu succes
  • nu cred că merge cineva la Corniglia pentru obiectivele turistice, satul în sine este un obiectiv turistic, iar tot ce se află în interiorul său este o poveste în sine, totuși aș putea menționa: Biserica San Pietro și Santa Caterina (asta era fix în fața locației unde ne-am cazat), era și o piazetă în față plină cu terase
  • cazarea o puteți accesa pe site-urile de rezervări online la una din „pensiunile” de pe coastă, în general clădirile care adăpostesc aceste pensiuni au o fațadă spre deal (splendidă) și una spre mare (de asemenea splendidă), nu uita că nu prea ai cum să obții o cameră cu dublă orientare, dar aceleași clădiri au terase sus pe ele de unde ai o privliște 360 de grade, aici poți face și plajă, dacă nu vrei să cobori per pedes stâncile abrupte până la marea azurie
  • iunie, iulie și august sunt 3 luni pline în care chiar este posibil să nu găsești cazare chiar în sate, pe booking.com era o atenționare când am căutat eu: „este o perioadă aglomerată în Cinque Terre, posibil ca prețurile să fie foarte mari sau locuri libere să nu mai existe, sigur nu doriți să schimbați perioada?” 🙂 Ar fi bine să aveți asta în vedere…

260314_157338837780348_1846809002_n

Ce să faceți în Corniglia:

  • bineînțeles primul sfat e să-l luați la pas cât de mult puteți, să-l înconjurați pentru că e mic (se poate) și să vă bucurați de tot ce vedeți, totul e un spectacol de culoare
  • să priviți apusul de la o terasă înaltă cu fața spre mare… eu am deveni subit foarte tăcută la acest moment (a fost de bine, m-am simțit minuat)
  • să luați un mic dejun la Caffe Mateo, o să vă pregătească ceva asemănător cu prima poză din articol (o bucurie! mie îmi venea să nu pap croisantul și nici să stric inimioara din ceșcuță)
  • să mâncați paste cu fructe de mare la unul din restaurantele (destul de piperate) de unde să vedeți departe în zare (se înțelege că se va plăti și priveliștea)
  • cautați oficiul poștal (este foarte aproape de Lardarina) și să trimiteți câteva cărți poștale prietenilor de acasă cu mențiunea „e mai frumos decât ce observați pe vedere” 🙂
  • coborâți scările și opriți-vă pe fiecare treaptă pentru a admira peisajul (se vede cam ce se vede în acest album, o să vă prindeți care imagini sunt făcute pe acele scări)
  • din gară cumpărați-vă pentru voi o carte poștală care are atașată o bulă micuță din plastic cu nisip din Corniglia (mie mi s-a părut genială ideea)
  • cumpărați un vin de la Terra Rossa și savurați-l în cameră sau pe o terasă în timp ce în câmpul vizual apare licărind în noapte Manarola, satul vecin…

575191_157338657780366_2139574601_n

Paradisul regăsit al Rivierei italiene: Parcul Național Cinque Terre

Aș fi vrut să-mi fi filmat cineva reacția când am văzut prima imagine din Cinque Terre. Am fost cucerită pe loc și am știut, așa cum am știut că voi ajunge la Paris într-o zi, că voi ajunge în Cinque Terre. Așa cum știu că voi mai ajunge în Provence, pe Coasta Amalfi sau la New York, pentru că it’s meant to be 😉 Ei, dar cum ar fi fost să-mi fi înregistrat cineva reacția când am ajuns cu adevărat acolo? 🙂

Riviera italiană se întinde de o parte și de alta a orașului Genova; Riviera di Levante de la granița cu Toscana până la Genova și Riviera di Ponente de la Genova la granița cu Franța, aflată în imediata apropiere. Probabil „cel mai” celebru loc de aici este Portofino, o bijuterie mediteraneeană cântată din cele mai vechi timpuri și evocată în poezii de cei mai mari poeți ai lumii. De asemenea foarte cunoscute sunt orașele Genova, „capitala Rivierei” și Savona, un oraș splendid, un loc reprezentativ pentru liniile de croazieră, deoarece de aici pornesc cele mai multe croaziere cu loc de îmbarcare italian. În rest, aș spune că cel puțin pentru români, Riviera asta nu prea e luată cu asalt, sau nu era până acu’ un an sau doi. De atunci parcă am auzit tot mai multă lume că merge pe aici și nimeni nu s-a întors dezamăgit de locurile văzute.

400583_157338414447057_728720165_n

În această regiune frumoasă, scăldată de Marea Mediterană și iubită de toți artiștii lumii, la nici jumătate de oră cu trenul de orașul La Spezia, al doilea oraș ca mărime al regiunii Liguria, se află un parc natural de o frumusețe rară. Întreaga zonă este protejată UNESCO de vreo 15 ani și probabil tot de atunci a atras asupra sa toate privirile: Parcul Național Cinque Terre.

Cinque Terre înseamnă 5 sate pescărești cocoțate pe stâncile de care marea se sparge cu furie: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare (din care Monterosso seamănă mai mult cu o stațiune decât cu un sat din acesta specific, totuși este incredibil de frumos în felul său). Le-am enumerat în ordinea lor dinspre La Spezia spre Genova.

Acest loc „de vacanță” este mai frumos de explorat decât de stat la plajă pe minusculele plaje sau chiar pe stânci, satele sunt locuri de vizitat nu de rămas cu zilele în ele, dar Doamne ce superbe pot fi un apus și o noapte întreagă aici!

942159_157339087780323_1121029142_n

Cea mai bună modalitate de a le vizita este să faci pe jos traseul dintre ele, pe coline cu marea în dreapta sau stânga ta, ori chiar pe mare cu vaporașul, având astfel posibilitatea să le privești și din alte unghiuri. Indiferent ce modalitate alegi, trebuie să te oprești puțin în fiecare, pentru că deși în aparență asemănătoare, ele sunt foarte diferite ca structură și mărine și bineînțeles ca și atmosferă (o să le aloc câte un articol fiecăruia la timpul potrivit).

Câteva informații utile despre Cinque Terre:

  • puteți zbura spre aeroporturile din zonă: Pisa, Genova, Torino, Florența (de la Pisa în La Spezia se face mai puțin de oră cu trenul, iar din La Spezia în Cinque Terre undeva la 20-30 de minute)
  • cel mai bine puteți ajunge aici cu trenul din La Spezia sau Genova, depinde din ce parte veniți, din păcate sunt foarte multe tunele, mai ales cum vă apropiați de Parc, nu o să vă puteți bucura prea tare de imaginile de pe traseu decât prin anumite ferestre în stâncă, nu prea dese, ce-i drept
  • trenul oprește în fiecare sat, iar peisajele vă vor tăia răsuflarea încă din gările aflate chiar pe malul mării
  • deplasarea prin sate cu mașina poate fi destul de dificilă datorită spațiului mic și a pantelor abrupte, am văzut foarte puține mașini în sate și a fost minunat așa
  • vă puteți caza în interiorul satelor la un fel de pensiuni, pentru că nu poate fi vorba de hoteluri, acele pensiuni sunt chiar casele tradiționale pe care le vedeți în poze
  • recomand cazarea chiar în unul din sate pentru înțelegerea deplină a farmecului local
  • există multe localuri/restaurante în fiecare sat (doar zona e turistucă bine), prețurile însă sunt destul de mari
  • suvenirurile mi s-au părut destul de costisitoare, dar butucuri sunt peste tot, din fericire nu am văzut nimic exagerat de kitchios, e de bine
  • pentru a parcurge traseul de coastă dintre sate, se plătește o taxă chiar la intrarea pe tronson (noi am plătit în Monterosso pentru porțiunea Monterosso – Vernazza și biletul a fost valabil și pentru Via dell’Amore între Riomaggiore și Manarola, dar asta doar pentru că celelalte tronsoane au fost închise pentru consolidări)
  • Via dell’Amore este unul dintre atracțiile turistice principale ale zonei, o rută pe malul mării, la înălțime, cu panorame spendide și lacăte agățate de toate stâncile și de orice fir metalic
  • vaporașele nu vor face cursele regulate dacă marea este puțin „supărată” așa că rugați-vă pentru o mare calmă și prietenoasă 🙂

Vă aștept așadar, de săptămâna viitoare, să vizităm virtual fiecare sat în parte…

600812_157339191113646_1102487040_n