Povestea

Mă numesc Bianca, locuiesc în România, dar iubesc la nebunie Italia. O iubesc atât de mult, încât am decis să alcătuiesc un blog pe care să i-l dedic și unde să pot vorbi la nesfârșit despre tot ce are ea să ofere. Am vizitat și alte țări și sunt impresionată de multe locuri frumoase, dar parcă niciunde nu m-aș întoarce cu aceiași plăcere ca în Italia. Multă lume îmi spune că mi se potrivește perfect, firea mea boemă este atrasă de alura pasională a peninsulei sub formă de cizmă, aflată pe piciorul zvelt al unei zeițe voluptoase, numită Europa. Și poate așa este. Am început să mă studiez mai bine și să aflu ce anume mă face să vibrez numai când văd un colț de imagine din Italia, ce anume mă face să fiu toată ochi, urechi și suflet când citesc o carte sau văd un film plasat(ă) în Italia, ce anume mă atrage atât de tare acolo, de parcă într-o altă viață nu i-am părăsit deloc teritoriul?

Cred că nu aș putea spune cu exactitate ce anume a declanșant iubirea mea pentru Italia, dar pot spune că am simți-o în aerul pe care l-am respirat în primul moment când am pus piciorul pe pământ italian. Știu exact ce sentiment m-a încercat atunci, în august 2009, pe aeroportul din Treviso, iar desfășurarea ulterioară a lucrurilor nu a făcut decât să-mi confirme ce simțeam: “am mai fost aici cândva și a fost MINUNAT!“

După acele zile pe care nu le voi uita niciodată (deși în esență nu s-a întâmplat nimic notabil; nu m-am îndrăgostit de un el, ori alt el, nu am fost cerută în căsătorie, nu am luat hotărâri capitale, nu a fost prima țară străină vizitată, nu am rude apropiate acolo, nimeni nu mi-a vorbit niciodată despre Italia înainte etc) am trăit sentimente intense față de o țară pentru mulți, turistică și atât. Ba mai mult, pentru o țară care „nu iubește românii“ și în care „ai putea avea probleme să mergi ca și turist“, inutil să vă spun că nimic mai fals.

Dar eu am știut că e mai mult și lucrurile s-au aranjat astfel încât începând din acel moment să ajung anual în Italia. Neplanificat. În 2010 pe la începutul lui noiembrie am aflat de o conferință interdisciplinară la Roma. Am aplicat mai mult din inerție, am fost acceptată așa cum am fost acceptată și la altele. Nu știu dacă eram hotărâtă să merg, dar o colegă mi-a zis într-o zi: “vin și eu, hai și tu și poate mai convingem pe cineva!”. La finalul acelei luni eram la Roma. Pentru o săptămână. Și nu fost doar Roma, au fost și împrejurimile.

În 2011 urma să am nunta, ne-am plănuit o vreme să mergem în “luna de miere” pe o insulă, să fie ceva “exotic”, apoi cu o lună înainte de nuntă am anulat orice “exotism” din noi când am găsit niște bilete de avion, incredibil de permisive spre a ajunge în Cinque Terre (o mică obsesie de-a mea la care nu speram). Am plecat acolo foarte entuziasmați, iar de acolo cu dorința de a ne întoarce cât mai repede în Italia…

Și pot continua la fel pentru fiecare vizită în Italia, fiecare plecare are în spate “o mică poveste”, ne plănuiam ceva, intervenea altceva și tot așa. Italia se comporta ca o nălucă după care puteam să tot fugim, fugea ea de noi, apoi ca într-un joc magic revenea și se lăsa prinsă. Și cu fiecare vizită, o iubeam și mai mult, o doream și mai mult, o visam și mai mult.

Aici am hotărât să o „construiesc“ virtual și nu doar pentru mine ci și pentru cei ca mine, pasionați, boemi, visători, atrași de țara asta, dar mai mult de sentimentele pe care ea le poate naște în oameni.

Drag prieten, te aștept să vorbim despre pasiunea noastră comună, te aștept să o dezvolți fie printr-un concediu, vacanță, sejur, city break ori câteva ore de tranziție. Te aștept să o cunoști mai bine, te aștept să o iubești mai mult și te aștept să-mi împărtășești experiențele tale.

Vizitează Italia!

P1250638

29 thoughts on “Povestea

  1. Felicitari pentru blog, Bia. Si noi suntem indragostiti de absolut tot ceea ce inseamna Italia – muzica, limba, tara si popor. Am descoperit-o prima oara in 1999 – atunci a fost o vizita scurta care a culminat cu o noapte pe o banca din Piazza San Marco – de atunci am vizitat-o de mai multe ori si o redescoperim cu aceeasi bucurie de fiecare data. Abia asteptam sa descoperim si Italia vazuta prin ochii tai.

  2. Felicitari pentru blogul cel nou! Acolo unde e pasiune, treaba iese nemaipomenita si asa se va intampla si cu blogul tau.
    Sunt multi care iti impartasesc pasiunea pentru Italia, tara asta iti intra in suflet, ca un drog si nu mai scapi de ea. M-am intrebat de ce: in primul rand, este aplecarea lor pentru frumos. Este ceva natural, o gena speciala care face ca tot ce iese din mainile lor sa fie frumos. Apoi este felul in care apreciaza lucrurile simple, dar esentiale, pe care noi, ceilalti, le-am pierdut din vedere si care ne-au indepartat de insasi fiinta noastra: mancarea buna, familia si prietenii. Si dupa toate cele, si frumusetile naturii contribuie la farmecul acestei tari. Mi-a mai placut entuziasmul lor si felul de a trece peste necazuri, gratie solidaritatii. In aceste momente, Italia trece printr-o perioada dificila, iar italienii sunt tot mai nemultumiti de tara lor si multi aleg calea strainatatii. Dar speram ca Italia sa ramana Italia si sa continue sa ne incante cu harurile ei.
    Voi urmari cu interes si blogul acesta (in afara celui mama, a carui cititoare fidela sunt).
    Succes!

    1. Îți mulțumesc mult de tot Mirela, știu că tu mă înțelegi perfect. Îți mulțumesc că ești aici, căci pe Bialog știu că mă urmărești zi de zi :*
      >D<

  3. Felicitari pentru blog, ma bucur mult sa aud ca sunt multi cei care apreciaza Italia pentru ca, trecand peste multe probleme pe care le are, este o tara cu o cultura deosebita, monumente inegalabile, relief si peisaje impresionante si nu in ultimul rand ( in special la Roma unde traiesc ) o clima de invidiat !
    Oricum, sper sa ai succes in continuare, iar in masura posibilitatilor voi reveni cu impresii despre locuri deosebite din Roma si imprejurimi, dat fiind faptul ca sunt in permanenta miscare!
    PS Cand ajungeti la Roma voi fi fericit sa va stau la dispozitie !!!

    1. Dorin, mersi frumos! Chiar urmeaza sa scriu despre Roma, asa ca te astept cu impresii 🙂 Si despre alte zone din Italia de asemenea, sunt sigura ca ai vizitat cam toate zonele, eu daca as locui in Italia cred ca as fi în fiecare in weekend in alta parte…

  4. Ce bine ca sunteti, tu si blogul tau! Pentru ca rezonam incredibil de mult in materie de Italia si dolce vita. Tante belle cose, viaggi e vacanze meravigliose, Bia!

  5. Buna Bianca, te-am găsit întâmplător de pe blogul Laurei Cosoi, buna si blogosfera asta :)))
    Citind introducerea prezentarii blogului tau, am început sa zambesc pt ca ascund un secret, dintre toate locurile in care am calatorit, dintre toate miile de poze de peste tot, atunci cand mă uit pe cele din Firenze sau cand îmi aduc aminte de vacantele in Italia, parca vad o diferența in bucuria de pe fata mea…poate mi se pare, nu stiu…mi-a rămas in suflet. Poate am fost subiectiva, pt ca mama locuiește acolo de 10 ani, sora mea face acum masterul la Parma si poate întâlnirea cu ele a contribuit…nu stiu.. planificam o vacanța lunga acolo, si sper sa ne iasa daca viata va fi buna cu noi, asa ca, mă bucur ca ți-am descoperit blogul, sigur voi afla o grămadă de lucruri minunate!

    1. Poate că are legătură și faptul că mama și sora ta sunt in Italia, dar cred că mai este și altceva. Ai o inclinație pentru genul acesta de peisaje și orase, pentru genul de „la dolce vita”. Sunt persoane atrase de India sau Africa, sunt atrase într-un mod aproape bolnavicios, chiar exista Mal d’Afrique, asa suntem noi atrase de Italia de felul ei boem și alura romantică, pentru că DA, Italia mi se pare o țară foarte romantică, cu marea ei, cu orașele ei medievale, cu istoria ei…

      Mie îmi place și Franța foarte mult, dar tot Italia rămâne pe locul 1 și spun asta după ce am fost prin Grecia, Austria, Ungaria, Serbia, Macedonia.

      P.S. Exista și foarte mulți împătimiți ai Greciei 🙂

  6. Ma bucur ca ti-am descoperit blogul, este superb si atat de util! Felicitari pentru acest proiect minunat!

    Si eu ador Italia 🙂 Mi se pare cea mai frumoasa tara din lume, am descoperit-o in 2002 cand am vizitat cam jumatate din ea, dar oricum ma fascina de pe vremea cand, copil fiind, ma uitam la Non e’ la rai cu Ambra si la desene animate, filme si alte emisiuni pe Italia Uno, astfel invatand si limba care e foarte similara limbii romane, are tot asa o pronuntie „curata” si suna melodic. Mi-a placut in nord, Milano, Venezia, Modena, Bologna, mi-a placut si in Muntii Apenini, Firenze si superba Toscana, dar cel mai mult mi-a placut Roma. Abia astept sa descopar si sudul Italiei 🙂

    Mi-e foarte dor de Italia si uite, acum spre exemplu mi-e pofta de gnoco care se gateste numai la Modena: ‘al gnoc fret’ cum ii zic modenezii in dialectul lor. Sa-l incerci cand ajungi la Modena, daca n-ai facut-o deja.

    Ma fascineaza diversitatea acestei tari, gastronomia variata, nu te poti plictisi niciodata. Italia are tot 🙂 In viitor am sa ma stabilesc in Italia, stiu sigur asta…

    1. Dragă Vero, mă bucur și eu că ne-am găsit, magnetismul funcționează între persoanele cu preocupări asemănătoare. Te aștept aici când ai nevoie de informații, dar și când îți dorești să citești ceva de suflet despre țara ta de suflet. Te pup :*

  7. Buna! Si eu m-am indragostit de Italia. Locuiesc in Grecia, iubesc aceasta tara pentru frumusetea ei. La sfarsitul lunii ianuarie pt prima data am fost la Roma si m-am indragostit…abia astept cand vom putea merge in Italia. Am avut la dispozitie numai 2 zile full + o seara si ne-am intors cu 1600 de poze si filmulete. La un moment dat am incetat sa mai facem poze, am obosit. Visul meu este sa sa fac un album cu toate fantanilie din Roma…

  8. Sunt îndrăgostită de Italia. Ma reregasesc in orice fraza din textul inițial. Nu ai cum sa nu vibrezi la toată măreția ei. Deși am foat doar de doua ori, mi se pare magnific. Am vizitat Rimini, Veneția, Napoli, Pompei, Insula Capri.
    Simt ca am mai fost acolo in alta viața.

Dă-i un răspuns lui Denisa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *