Mi-am pregătit un frappe în ideea că măcar așa pare că încă ar mai fi vară, iar eu aș mai gusta o bucată din tine. Citesc tot ce scriu alții care și-au petrecut vacanțele la tine și mă bucur pentru fiecare în parte, de zici că îmi trimiți mesaje prin ei. Mă uit la documentare și filmulețe în care te pot vedea și mă comport de parcă iubitul mi-a plecat la război, iar eu stau în poartă și aștept câte o veste de la el, sau de ce nu, aștept ca el, fie și rănit, să se întoarcă la mine. Ploaia îmi bate în geam cu stropi atât de mari ce par a fi lacrimi pe obrazul verii ce se vede nevoită să plece, iar gândul îmi zboră la singura toamnă care mi-a plăcut și mi-a dat fiori, cea în care ți-am descoperit sufletul. Iar acum plouă și mă gândesc la tine….

Vara asta am citit totul, TOTUL despre tine, într-o colecție impresionantă de materiale ce le-am coborât din podul casei de la Ineu. Au fost urcate acolo pe vremea când nu te cunoșteam și așezate bine pentru atunci când inima mea te va fi știut aproape pe de rost, deși i-au fost dezvăluite numai frânturi din întregul tău.

Cunosc oameni care te adoră și ei la fel ca mine și mă simt fantastic. Nu simt că te împart, ci mă comport asemeni unui bărbat deloc gelos că iubita sa mai este remarcată și de alții, mă simt ca un bărbat sigur pe el, știind că, deși admirația pentru iubita sa crește în ochii altora, el ȘTIE că motivele pentru care s-a îndrăgostit el de ea, iar ea i-a răspuns la fel de frumos, sunt doar ale lor și numai ale lor.

Am terminat ieri o carte „picantă” și mi-ai răsărit în minte. Din nou. Mi-a plăcut un citat și l-am notat cu tine curgând din pastă. „Prima mișcare a libertății este pleoapa care se ridică. Ochii noștri sunt cei care fac prima călătorie. Totul poate fi închis în cușcă zice un proverb, numai privirea nu. Așa că înmoaie-ți privirile în minunățiile naturii. Scrutează cerul, pietrele, frunzele furate de vânt, rămurelele care trosnesc sub pașii tăi. Admiră câmpurile de grâu, florile pe care primăvara ni le-a lăsat în dar pentru vară. Știi că fiecare privire a ta le prelungește viața?” (Prin țara simțurilor – Nedjma)

Dacă la noi totul este despre privire, cred că numai a mea ți-a prelungit viața suficient de mult cât stră stră stră stră nepoții mei să se mai poată bucura de tine. Dacă totul e despre ochi, atunci ai mei cred că au văzut frumusețea cu adevărat pentru prima dată când te-au cunoscut, dacă totul e despre natură înseamnă că acolo, Dumnezeu, ceva mai înțelegător, m-a lăsat să păcătuiesc cel mai tare, făcându-te atât de… minunată. Iar dacă totul e despre viață, eu sigur am petrecut cel puțin una cu tine.

Plouă și mă gândesc la tine… Italia…