Veneția – Obiective turistice. Ce să vezi și ce să faci la Veneția?

O listă cu tot ce poate oferi Veneția, călătorului, este aproape imposibil de făcut la modul complet, fără să-ți scape ceva. Sau fără să-ți pară rău că ai retrogradat din listă anumite locuri. Eu voi recunoaște că nu am vizitat Veneția pentru a bifa toate obiectivele, m-a interesat mai mult atmosfera de afară decât cea din muzee sau alte palate, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo și nu așteaptă să fie vizitate. Totuși, niciodată nu voi recomanda bifarea într-o călătorie, mai ales în călătoriile scurte de genul City break, vizite fulger, de tranziție sau oprire făcută în drum spre litoral. Dar dacă vii la Veneția ca să stai la Veneția, câteva zile măcar, atunci cu siguranță lista mea îți va fi cu adevărat utilă.

Așa că aici o să găsiți o listă cu ce puteți vedea în Veneția dacă sunteți vânători de obiective turistice, dar și ce puteți face în afară de a jongla cu aceste obiective:

Ce să vezi la Veneția?  – 5 biserici + 5 palate + 5 muzee

5 Biserici în care să te rogi:

  • Catedrala San Marco
  • Amplasare: Piazza San Marco
  • Program de vizitare: zilnic, între orele 09:45-17:00, duminica și de sărbători 14:00-17:000
  • Santa Maria de la Salute
  • Amplasare: Campo de la Salute
  • Program de vizitare: zilnic, între orele 09:00-12.00 si 15:00-17:00
  • San Giorgio Maggiore
  • Amplasare: Insula San Giorgio Maggiore
  • Program de vizitare: Luni-Sâmbătă: 09:30-12:301si 14:30-18:30; Duminica: 02:00-18:30
  • Santa Maria di Nazareth
  • Amplasare: Canaregio
  • Program de vizitare: Luni-Sambata: 07:45-12:30, 16:00-19:00; Duminica: 07:00-11:45, 16:00-18:45
  • Santa Maria e San Donato
  • Amplasare: Insula Murano
  • Program de vizitare: Luni-Sâmbătă: 08:30-12:00, 16:00-19:00; Duminica: 16:00-18:00

P1110570

5 Palate în care să intri:

  • Palatul Dogilor
  • Amplasare: Piazza San Marco
  • Program de vizitare: 1 Aprilie – 31 Octombrie: zilnic, 09:00-19:00; 1 Noiembrie – 31 Martie: zilnic, 09:00-18:00
  • Ca’ d’Oro
  • Amplasare: Ramo del Ca’ d’Oro, Canaregio
  • Program de vizitare: de Marți-Sâmbată orele: 8:15 – 19:15. Lunea este deschis între 8:15 – 14.00. Ultima intrare este cu 30 minute inainte de inchidere.
  • Fondaco dei Turchi
  • Amplasare: Santa Croce
  • Program de vizitare: Luni: închis, Marți-Vineri: 09:00-13:00, Sâmbata-Duminica: 10:00-16:00
  • Grimani di San Luca (sediul Curții de Apel din Veneția)
  • Locație: Piazza San Marco
  • Malipiero
  • Amplasare: Sestiere di San Marco

P1110634

5 Muzee pe care să le vizitezi:

  • Palatul Dogilor 
  • Amplasare: Piazza San Marco
  • Program de vizitare: 1 Aprilie – 31 Octombrie: zilnic, 09:00-19:00; 1 Noiembrie – 31 Martie: zilnic, 09:00-18:00
  • Museo Correr
  • Amplasare: San Marco
  • Program de vizitare: 1 Noiembrie – 31 Martie: 09:00 – 17:00; 1 Aprilie – 31 octombrie: 09:00 – 19:00
  • Museo Guggenheim
  • Amplasare: Dorsoduro
  • Program de vizitare: Zilnic: 10:00 – 18:00
  • Galleria dell’Accademia 
  • Amplasare: Campo della Carità, Dorsoduro
  • Program de vizitare: luni: 08:15 – 14:00 (ultima intrare la 13:15) marți – duminică: 08:15 – 19:15 (ultima intrare la 18:30)
  • Museo/Biblioteca Nazionale Marciana
  • Amplasare: San Marco
  • Program de vizitare: 1 Noiembrie – 31 Martie: 09:00 – 17:00; 1 Aprilie – 31 octombrie: 09:00 – 19:00

P1110597

Ce să faci la Veneția?

  • în primul rând să nu mergi cu idei preconcepute despre cum va arăta orașul viselor tale, căci oricât de frumos ar fi un oraș, orașul perfect nu există
  • bucură-te de tot ce vezi înainte de a te interesa de lucrurile practice
  • plimbă-te fără țintă, pierde-te pe străduțe și pe canale, privește Veneția cu ochi curioși dar nu atât de avizi după obiective încât să ratezi atmosfera
  • nu uita că străduțele mai îndepărtate de buricul târgului sunt și mai puțin aglomerate și mai intime și mai pitorești
  • revino în Piazza San Marco abia după prânz când o vei găsi mai liberă și te vei bucura de ea în liniște
  • la apus urcă în Campanille, nu doar că vei vedea Veneția în niște lumini demențiale, dar va fi și aici mai puțin aglomerat și vei avea parte de un moment unic
  • poți lua masa cu vedere la Canal Grande, dar nu chiar cum ieși din Piazza San Marco, încearcă să te îndepărtezi puțin de ea și prețurile vor scădea, iar liniștea se va intensifica
  • nu uita că în Italia a te așeza la o masă înseamnă că vei plăti în plus la meniu, dar pe cuvăntul meu că merită în Veneția
  • străduțele din centrul, foarte turistice și ele și pline de magazine de lux sunt și ele mai libere la lăsarea serii chiar și numai pentru window shopping
  • dacă bugetul vă permite nu ratați o plimbare cu gondola la ceas de seara, se poate să împărțiți o gondolă cu mai multe persoane pentru a fi mai ieftin, dar tot cel mai bine ar fi să vă permiteți o gondolă numai pentru voi doi
  • Veneția seara este alt oraș, mai multă magie, mai mult romantism, o plimbare sub clar de lună se va dovedi cea mai inspirată idee de a-ți termina ziua și foarte probabil vizita în orașul lui Casanova

P1110704

Veneția – seducție la 40 de grade

August, sâmbătă la prânz. Italia e în pauza de masă. Ne învârtim puțin să găsim deschisă o gheretă de unde să luăm un bilet de troleu până la autogară. Dar nu, Italia e în pauză de masă și asta nu se deranjează nici dacă un cataclism e pe cale să se producă. Mergem pe jos, nu e departe. Foarte cald, un nou sentiment de curgere a soarelui prin vene. Nu mai știam dacă e cald pentru că sunt întradevăr 40 de grade cu o udimitate ce le potenează, sau e atât de cald pentru că ne apropiem de Veneția.

Din Mestre sunt două posibilități de a ajunge la Veneția cu transportul în comun. Din Gara Venezia Mestre cu trenul până în Gara Venezia Santa Lucia, legată cu uscatul prin calea ferată care traversează podul translagunar. Sau cu o serie de autobuse care te duc până în Piazzale Roma (pe lângă Gara Santa Lucia, la intrarea în lagună). Din motive care îmi sunt acum necunoscute (asta pentru că data viitoare voi lua cu siguranță trenul ca să ajung și eu pe celebra Santa Lucia care apare în toate filmele despre Veneția, văzute ulterior), noi am ales autobusul. În 20 de minute am ajuns în Piazzale Roma, dar deja se putea vedea laguna, apă, multă apă, miros de mare, iar soarele lucea în orice petec ud.

P1110468

În Piazzale Roma, ajung de altfel toate autobusele turistice care leagă Veneția de cele mai mari aeroporturi din zonă Marco Polo și Treviso. Această piață este locul de unde pornesc vaporetto-urile sau alte ambarcațiuni spre inima adevăratei Veneții. Piața aceasta, un loc turistic în sine și deosebit de aglomerat, are ca centru modernul pod peste Canal Grande, Ponte della Constituzione, inaugurat în 2008. Pentru 8 euro (anul 2009) ne-am cumpărat câte un bilet dus-întors la vaporetto. Existau și alte modalități. Vaporetto este un fel de autobus pe apă, dar există și așa numitele taxiuri pe apă, ambarcațiuni mai mici pentru mai puține persoane dar care costau în consecință. Nu le recomand decât dacă ai mulți bani și nu-ți pasă de ei, căci sentimentul de a te îndrepta pe Canal Grande spre Piazza San Marco este minunat, oricum.

P1110475

Veneția te copleșește imediat ce intri mai adânc în tainele ei. Clădirile extraordinare ce par că plutesc pe apă, culorile uluitoare, patina timpului, îndrăgostiții înlănțuiți și din când în când câte o gondolă ce plutește ușor, toate acestea nasc un sentiment unic. Iar tu ești încă pe apă, n-ai văzut nimic din farmecul străduțelor sau al piețelor seculare. Mirosul sărat al mării care-ți inundă nările este extraordinar. Nu-i înțeleg pe cei care spun că Veneția miroase urât. Veneția miroase a apă sărată, a apă de mare, ce este dezgustător în asta?

P1110511

P1110516

Cum treci de podul Rialto, deja te afli în inima Veneției. Podul Rialto este cel mai cunoscut Pod din Veneția, construit la finalul anilor 1500, asta după ce s-a încercat sute de ani unirea celor două maluri prin poduri de lemn care s-au prăbușit. Este o construcție solidă și un important punct de atracție printre obiectivele turistice ale Veneției. De aici mai înaintăm puțin pe Canal Grande și ajungem în splendida Pizza San Marco. Am recunoscut-o de la poștă, Palatul Dogilor în dreapta, Campanille în stânga, iar în mijloc tronează Catedrala San Marco cu povestea ei impresionantă. Dacă mi-aș fi dat răgaz, aș fi plâns cu siguranță, însă rămăsesem fără aer și aveam nevoie să respir, ca Veneția să mă poată seduce pe parcursul întregii zile ce avea să urmeze.

P1110505

P1110526

Mi-am amintit, de pe vremea când mă uitam la Sunset Beach că Meg și Ben doreau să ajungă la Veneția… era o imagine mentală de care m-am agățat ani de zile. În acea zi aveam însă să o trăiesc. Am urcat în Campanille și mi-am tras sufletul cu Veneția la picioarele mele, am rătăcit pe străduțe lăturalnice și am fremătat pe fiecare pod mai mic, m-am îndrăgostit de cântecul gondolierului și nu în ultimul rând am luat cina „cu vedere la apus și la Canal Grande”. Când aglomerația părea că se mai rarefiază, ne-am bucurat mai bine de imensa piață venețiană, mi-am pus o mască și deși era august mi-am imaginat că sunt la carnaval.

P1110585

Apoi am colindat străzile din centru, ticsite de magazile de lux, perfecte pentru window shopping și am lăsat să cadă noaptea peste Veneția înainte de a o părăsi. Nu am vizitat muzee, nu am făcut ce face tot turistul la Veneția și nu ne-am lăsat dominați de mulțimile de fotografi asiatici. Am gustat Veneția în stilul nostru, a fost ca un shot luat într-un moment de mari emoții și apoi am plecat mai departe fără să facem poze, doar ne-am bucurat de felul în care felinarele scriau o altă poveste pe Canal Grande.

P1110698

Ne vom întoarce, ne vom întoarce la tine oraș fabulos. Ne-ai sedus, iar noi te-am abandonat, dar nu pentru totdeauna… 

Mestre – primul contact cu Italia

Deși prima dată am pus piciorul în Italia pe aeroportul de la Treviso, din acest orășel despre care am auzit că e simpatic foc, nu am văzut absolut nimic. Din fața aeroportului ne-am urcat într-un autobus, care pentru 5 euro (anul 2009) ne-a adus la Mestre, foarte aproape de Veneția cea mult dorită și peste măsură vizitată. Drumul Treviso-Mestre a fost unul edificator pentru ce urma să „pățesc” cu Italia, căci m-a suprins plăcut cu acele mici așezări curate și primitoare.

Însă primul contact cu Italia, l-am avut cu adevărat în Mestre. Mestre este un oraș, la prima vedere foarte mic, dar de fapt, cu vreo 50.000 de locuitori și face parte practic din teritoriul Veneției (partea continentală a Veneției). Are o poziție cu adevărat favorabilă, datorită legăturilor de transport spre Veneția și se spune că va rămâne punctul de pornire în explorarea lagunei Veneției.

Îmi amintesc că eram sub impulsul sentimenului de bine și inedit, după ce am finalizat perfect primul meu zbor cu avionul. Mai apoi era foarte cald, un august torid, amplificat de aglomerație, dar totuși ce respiram era un aer splendid mediteraneean, un aer care mi-a făcut mult bine psihic și care m-a făcut să-mi placă dincolo de cuvinte tot ce vedeam. Și nu exageram, acum privind în urmă pot spune că nu exageram.

P1110883

Am ales din timp pentru escapada italiană, cazare în Mestre. Ni se părea foarte accesibilă atât pentru Veneția cât și pentru alte orașe din zonă, pe care speram să le vedem în zilele de ședere în țara lui Casanova. Fără să știm exact ce rezervăm (eram începători), am rezervat o cameră la Hotel Centrale, foarte central după cum îi spune și numele, dar până la urmă am făcut câteva drumuri pe jos către Gară și Autogară, aflate ambele cam la 15 minute de hotel. Am aflat ulterior că hotelul dispune de o capacitate imensă, sute de camere, dar toate destul de micuțe (nici nu ai nevoie de mai mult, dacă îmi permiteți). Dacă ar fi să repet cazarea aș alege fără să clipesc aceste hotel, dar și Meste pentru plimbările din zonă. Camerele au fost curate, micul dejun continental sațios, iar prețul foarte decent față de ce se practică în Veneția. O să-mi amintesc mereu cu drag de camera de la Centrale și de discuțiile noastre din fiecare dimineață, în drum spre alt oraș.

P1110462

Mărturisesc că orașul propriu-zis nu l-am vizitat foarte mult, mai mult a fost vorba despre drumurile Hotel-Gară-Autogară, puzderia de magazine asiatice (foarte multe) și o seară tare drăguță la o pizzerie căreia, din păcate nu-i mai rețin numele, dar îi rețin pizza ca una dintre cele mai bune mâncare vreodată în Italia.

P1110885

Recomand Mestre pentru că:

  • prețurile sunt cu mult mai bune ca în Veneția
  • atmosfera nu este aceiași, dar fiind mai puțin turistic, ește și mai puțin aglomerat
  • ca peste tot în Italia găsești înghețată bună și culmea localul este deschis în orele de pauză când parcă toată Italia e pe stand by
  • legături excelente cu trenul spre destinațiile din apropiere (Veneția, Padova, Verona și chiar Bologna)
  • cazare mai ieftină (cu mult) și nopți mai liniștite
  • experiența unui orășel de lângă unul dintre cele mai aglomerate locații turistice din lume
  • un oraș în care aș putea locui (și chiar mi-ar place, vă spun sincer)
  • o poartă spre Italia

P1110884

Obiective turistice:

  • Torre dell’ Orologio
  • Palazzo da Re
  • Catedrala de secol 17 St. Lawrence
  • Palazzo Podestarile (Primăria)
  • Orto Botanico Locatelli (Grădina Botanică)

Povestea (Una storia importante)

Mă numesc Bianca, locuiesc în România, dar iubesc la nebunie Italia. O iubesc atât de mult, încât am decis să alcătuiesc un blog pe care să i-l dedic și unde să pot vorbi la nesfârșit despre tot ce are ea să ofere. Am vizitat și alte țări și sunt impresionată de multe locuri frumoase, dar parcă niciunde nu m-aș întoarce cu aceiași plăcere ca în Italia. Multă lume îmi spune că mi se potrivește perfect, firea mea boemă este atrasă de alura pasională a peninsulei sub formă de cizmă, aflată pe piciorul zvelt al unei zeițe voluptoase, numită Europa. Și poate așa este. Am început să mă studiez mai bine și să aflu ce anume mă face să vibrez numai când văd un colț de imagine din Italia, ce anume mă face să fiu toată ochi, urechi și suflet când citesc o carte sau văd un film plasat(ă) în Italia, ce anume mă atrage atât de tare acolo, de parcă într-o altă viață nu i-am părăsit deloc teritoriul?

Cred că nu aș putea spune cu exactitate ce anume a declanșant iubirea mea pentru Italia, dar pot spune că am simți-o în aerul pe care l-am respirat în primul moment când am pus piciorul pe pământ italian. Știu exact ce sentiment m-a încercat atunci, în august 2009, pe aeroportul din Treviso, iar desfășurarea ulterioară a lucrurilor nu a făcut decât să-mi confirme ce simțeam: “am mai fost aici cândva și a fost MINUNAT!“

După acele zile pe care nu le voi uita niciodată (deși în esență nu s-a întâmplat nimic notabil; nu m-am îndrăgostit de un el, ori alt el, nu am fost cerută în căsătorie, nu am luat hotărâri capitale, nu a fost prima țară străină vizitată, nu am rude apropiate acolo, nimeni nu mi-a vorbit niciodată despre Italia înainte etc) am trăit sentimente intense față de o țară pentru mulți, turistică și atât. Ba mai mult, pentru o țară care „nu iubește românii“ și în care „ai putea avea probleme să mergi ca și turist“, inutil să vă spun că nimic mai fals.

Dar eu am știut că e mai mult și lucrurile s-au aranjat astfel încât începând din acel moment să ajung anual în Italia. Neplanificat. În 2010 pe la începutul lui noiembrie am aflat de o conferință interdisciplinară la Roma. Am aplicat mai mult din inerție, am fost acceptată așa cum am fost acceptată și la altele. Nu știu dacă eram hotărâtă să merg, dar o colegă mi-a zis într-o zi: “vin și eu, hai și tu și poate mai convingem pe cineva!”. La finalul acelei luni eram la Roma. Pentru o săptămână. Și nu fost doar Roma, au fost și împrejurimile.

În 2011 urma să am nunta, ne-am plănuit o vreme să mergem în “luna de miere” pe o insulă, să fie ceva “exotic”, apoi cu o lună înainte de nuntă am anulat orice “exotism” din noi când am găsit niște bilete de avion, incredibil de permisive spre a ajunge în Cinque Terre (o mică obsesie de-a mea la care nu speram). Am plecat acolo foarte entuziasmați, iar de acolo cu dorința de a ne întoarce cât mai repede în Italia…

Și pot continua la fel pentru fiecare vizită în Italia, fiecare plecare are în spate “o mică poveste”, ne plănuiam ceva, intervenea altceva și tot așa. Italia se comporta ca o nălucă după care puteam să tot fugim, fugea ea de noi, apoi ca într-un joc magic revenea și se lăsa prinsă. Și cu fiecare vizită, o iubeam și mai mult, o doream și mai mult, o visam și mai mult.

Aici am hotărât să o „construiesc“ virtual și nu doar pentru mine ci și pentru cei ca mine, pasionați, boemi, visători, atrași de țara asta, dar mai mult de sentimentele pe care ea le poate naște în oameni.

Drag prieten, te aștept să vorbim despre pasiunea noastră comună, te aștept să o dezvolți fie printr-un concediu, vacanță, sejur, city break ori câteva ore de tranziție. Te aștept să o cunoști mai bine, te aștept să o iubești mai mult și te aștept să-mi împărtășești experiențele tale.

Vizitează Italia!