Italia, eterna, bella, mia…

Azi vreau să vorbesc puțin despre cartea domnului Titu Zanfirescu – Cianciulli, carte pe care am terminat-o aseară și care mi-a mai ostoit dorul de Italia în măsura în care m-a mai pus să visez la ea ceva mai mult. Așa se întâmplă de obicei 🙂

Am plăcerea de a vă spune că domnul autor se află printre fanii Vizitează Italia și mă bucur nespus, sper de asemenea să găsească potrivite cuvintele pe care le am de spus la adresa cărții.

“Impresiile adunate în această carte – subliniez, lirice și sentimentale – se vor un cântec de dragoste pentru Italia.” Și Doamne frumos a mai sunat acest cântec pe dealurile de la Florești unde a fost citită această carte, căci o luam cu mine în plimbarea din fiecare seară și mă așezam undeva în bătaia ultimelor raze de soare ale zilei, ca să mai citesc o pagină.

O carte despre Italia este pentru mine, în primul rând, un îndemn la visare. Nu mint, am un raft din bibliotecă numai cu cărți despre Italia, nu toate citite ce e drept, însă am ținut să am cărțile despre Italia ale marilor scriitori: Dickens, Goethe, Gaultier, Taine etc Toate, în întregime sau frânturi din ele, au pus și pun umărul la scenariile mele despre Italia, mi-au dezvoltat nebunia, dacă doriți.

Nici “Italia, eterna, bella, mia” nu s-a lăsat deloc mai prejos. Am respirat-o ca pe orice carte care mă ține acolo, să aflu, să descoper, să văd. Da, să văd, căci într-o carte în care nu văd nu am cum să trăiesc, deci o abandonez aproape instant. Aici lucrurile nu aveau cum să stea altfel din moment ce am rezonat perfect cu ideea primordială a cărții: “Un lucru rămâne sigur. Am scris aceste rânduri cu sânge din inimă și copleșit de nostalgie, căci mai presus de toate, Italia rămâne pentru mine o mare iubire.” Și pentru mine, “Italia, cât vezi cu ochii și cuprinde sufletul este un miraj de nesfârșite splendori.”. Cum să nu o iubim? Și suntem mulți, am descoperit asta de când cu pagina de pe facebook (știu cum sună, dar mă bucur că am făcut această descoperire).

Dar, să nu mă mai pierd în metafore. Cartea este structurată în 7 părți după cum urmează:

  1. Roma – Ecou al eternității
  2. Napoli și împrejurimile
  3. Lângă craterul Vezuviului
  4. Capri – Legenda albastră
  5. Florența – Surâsul inimii
  6. Veneția – Magia unui oraș-himeră
  7. Italia – În reluare

Fiecare parte conține atât informații generale despre locul prezentat, cât și date istorice relevante, însă ele nu iau locul trăirilor autorului și nicidecum locul poveștilor cu iz sentimental. Ce mi-a plăcut mie, însă, mult de tot, sunt poveștile oamenilor mai mult sau mai puțin cunoscuți, care se întrepătrund cu povestea unui loc. Astfel că prin povestea unui om, reușim să vedem din alt unghi cum s-a format istoria locului. Nimic nu mi se pare mai frumos și mai natural decât povestea umană transpusă pe latura culturală a unui anumit loc de pe pământ. O transformă, o înfrumusețează și îi dă valențe nebănuite.

Dacă iubiți Italia, ca mine, aproximativ sau poate chiar cu mult mai mult, vă recomand cu mare drag această carte. Eu am comandat-o de pe librarie.net și a venit la 12 zile de la data comenzii. Merită așteptată, vă spun eu. Și ca să vă lămuresc mai bine, îmi permit să transcriu aici, câteva din ideile regăsite în Epilogul cărții, Epilog intitulat la rândul său foarte poetic, Cântecul Eternității. Oricum, poeticul își face loc în multe rânduri aici în carte, curge în versuri ce nu pot fi văzute, doar înțelese…

“Italia, acest imperiu de frumuseți, văzute cu ochi inspirați de duhul misterios al istoriei și al artei sale magnifice, este un fenomen atât de extraodinar, încât sufletul meu, fără să-și uite izvoarele, își regăsește dorurile. […] De plenitudinea însorită a acestor călătorii italiene mi-am făcut o rezervă de frumusețe pentru toată viața. Și mereu se vor întoarce în mine, ca într-un orizont în care se înghesuie zarea melancoliei, amintirea acestor pelerinaje de suflet în această grădină de frumuseți a lumii, fabuloasa aventură a inimii și a sufletului meu. Și mă simt tentat să spun și eu cuvintele viteazului general roman Aeticus către Attila, crudul rege al hunilor: “Ia-ți lumea întreagă, dar Italia să mi-o lași mie!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *