Pe vremea străbunicilor și bunicilor noștri, luna de miere era perioada imediat urmatoare căsatoriei in care cei doi tineri plecau pentru o vreme departe de familiile lor ca sa se cunoasca mai bine si sa inceapa viata in doi aproape unul de celalalt și oarecum pe cont propriu. Este si normal, având in vedere ca pe vremea aceea existau multe casatorii aranjate, cele mai multe.
Apoi pe vremea parintilor nostri, luna de miere era tot perioada imediat urmatoarea nuntii in care tinerii mergeau pentru o saptamana/doua sa se bucure de apropierea fizica de care au fost privati pana atunci, să se redescopere si efectiv sa se distreze. In plus era prima vacanta ca proaspata familie. A mei de exemplu au fost la Poiana Brașov și mereu îi puneam să-mi povestească de zilele acelea 

Ei… în zilele noastre, luna de miere clar și-a pierdut din semnificație. Adica nu mai poate fi vorba de nimic asemanator cu ce a fost in trecut. Majoritatea tinerilor stau impreuna inainte de casatorie și cei mai multi îsi unesc destinele la multi ani de la inceputul relatiei. Cu toate acestea cred ca, noi, cei de azi, cand ne referim la luna de miere, ne referin la acea perioada de dupa nunta, in care credem ca absolut nimic nu va merge prost, ca toate vor fi „lapte si miere”, ca ne vom reindragosti si ca o sa facem ca acele zile de miere sa dureze toata viata. Pentru asta simtim nevoia sa evadam din cotidian macar cateva zile, dupa stresul si oboseala pregatirii nuntii. Tocmai de aceea cred ca o „luna de miere” este foarte utila. Si, sa nu se supere nimeni pe mine, dar o vad utila chiar dupa nunta, sau hai, macar in acelasi sezon in care a fost nunta. Orice alta vacanta care are loc mult mai tarziu nu cred ca poate fi numita luna de miere… dar asta este strict parerea mea. Oricum asta nu inseamna ca urmatoarele vacante nu pot fi la fel de dulci sau poate chiar mai dulci, dar nu cred ca ne mai putem referi la ele ca la „luna de miere”.

Ce mi se pare cu adevarat trist este ca foarte multi proaspat casatoriti nu merg in luna de miere ca sa nu „strice” din banii castigati la nunta (da, încă suntem cu darul în bani la nuntă, na, nu prea evoluăm spre un alt fel de dar, dar asta e altă discuție), caci gandesc ca au altceva mai bun de facut cu ei. NU contest ca nu ai ce face cu banii, dar pana la urma nu de contul din banca, sau mobila cumparata iti vei aminti peste ani ci de prima voastra vacanta impreuna ca sot și soție, de ea o sa povestiti copiilor, sper să nu mă judecați că așa gândesc, dar banii noi ii facem, vin si pleaca, amintirile frumoase sunt tot ce ne ramane.

La noi lucrurile au stat așa: după scurte dezbateri în care Barcelona nu a vrut Clau, (nu știu nici pănă azi de ce,) la Tenerife ne-am gândit cam târziu, iar de Croazieră la Fiordurile Norvegiene nu am avut bani (deși Clau cam asta și-a dorit) am stabilit să mergem la Florența (că nu fusese vizitată la acea vreme, iar de Italia eram deja îndrăgostiți)… Am stabilit, în sensul că ne rezervasem un hotel și urma să ne luăm bilete de avion.. Numai că… Fără să știm că la Florența vom amâna să plecăm (asta urma să aflăm când am descoperit după nuntă că socoteala de acasă nu se mai potriveste cu cea din târg, referitor la perioada programată), cu vreo 3 săptămâni înainte de nuntă, cum eu îmi făceam veacul pe site la Wizz, în loc să fiu o adevărată bridezilla băgată până în gât în „problema” mărturiilor, am găsit niște bilete stupid de ieftine spre Pisa, Toscana… deci tot Italia. Niște conexiuni între neuronii mei de mireasă în devenire au dat următorul rezultat:

• luăm biletele la Pisa
• mușcăm o gură de Toscana (deja numai turnuri înclinate vedeam în fața ochilor)
• luăm apoi trenul spre La Spezia
• iar de aici o luăm spre o locație foarte sus la mine în wishlist și care nu spera să își găsească rezolvarea așa de rapid: Cinque Terre
• cazarea o vreau chiar în unul dintre sate, AM ZIS (am găsit-o ulterior, o să vă povestesc despre ea la momentul potrivit)

Am fost maxim de fericită, abia așteptam să treacă nunta ca să plecăm 🙂 Asta pentru că urma să plecăm la 5 zile după nuntă. Cum euforia e euforie, domnul mire mi-a luat bilet de avion pe numele nou ce urma să-l port (să nu care cumva să mă răzgândesc să-l mai iau sau ceva, pe nume, mă refer). După ce au fost achitate biletele, mă întreabă senin: „Da tu o să-ți poți schimba buletinul așa de repede, că pașaport n-ai?” Mai să mă pun pe plâns instant. Următoarele zile am încercat să-mi dau seama cum să o dreg ca să-mi schimb buletinul până la plecare. Am petrecut câteva ore bune pe site-urile autorităților statului ca să aflu în cât timp se eliberează un buletin nou: 10 zile!!! După niște stres pe pâine (că pentru nuntă nu m-am stresat, deci îmi trebuia și mie un stres) m-am deplasat la evidența populației unde mi-am spus off-ul cu o lacrimă cristalină în colțul ochiului și unde o doamnă extrem de simpatică, care o mai fi văzut aiurite disperate ca mine, îmi zice: „deci nunta e sâmbătă pe 4, luni pe 6 sunteti aici la buletine, iar pentru cazuri din astea vi-l dăm a doua zi!” Puteai prinde iepuri cu mine de happy ce eram, de aceea 10 ani nu uit că am buletin eliberat pe 7 iunie 😛 Nu mai conta că eu trebuia să vin din Ineu la Cluj pentru asta, dar măcar am o poză fancy, încă mai aveam resturi de machiaj de mireasă și cerceii ce i-am purtat la nuntă și my something borrowed la gât, deci cred că niciodată nu o să mai am o poză la fel de bună pe buletin…

Între timp mi-am dat seama că făcusem și o entorsă de toată frumusețea la nuntă, pe care n-am simțit-o de la adrenalina ce alerga prin mine, așa că în dimineața plecării eram cu Voltaren la purtător, dar ready, and soooo ready for my sweet and lovely honeymoon. Și nici nu bănuiam cât de faină va fi și cât de fanstastic va fi locul în care voi ajunge.

Organizare fulger, honeymoon în Cinque Terre:

• cumpărat bilete Wizz Air cu 3 săptămâni înainte
• căutare cazare și rezervat pe Booking.com la Affittacamere La Torre, Corniglia
• căutat informații „Ce poți face la Pisa într-o zi?”
• documentare în legătură cu cele Cinque Terre și cum ne vom deplasa între ele
• search haotic pe Google „Ce mai poți vedea în apropiere de Cinque Terre”
• holbat ochii ore întregi la poze din Parcul Național Cinque Terre până aveam deja senzația că fusesem plecată
• schimbat buletin în regim de stres
• cumpărat fașă elastică și Voltaren pentru glezna stângă
• fără bagaj de cală, cel de bord a fost compus în dimineața plecării
• și uite așa cea mai neplănuită și neorganizată vacantă se transforma în honeymoon-ul la care visasem o viață
• inutil să vă spun că mi-a întrecut așteptările
• urmează să vă povestesc și în cel fel 😉