Pentru mine, Toscana = Chianti încă este o chestie perfect valabilă. Dincolo de Florența, Siena, Lucca sau San Gimignano, stau acele dealuri toscane cu un strop de rouă și magie pe ele. Dealurile astea sunt ceva de speriat… în sensul bun, căci odată ce ce le vezi, ba să le mai poți uita cu una cu două. Cine e vinovat de amplificarea asta a Toscanei în inima omului nu se știe exact, putem doar bănui și arunca minunea în cârca unei Divinități ce poate s-a jucat puțin prin zonă.
În ultimele două săptămâni mi-am adus aminte de Lucca în repetate rânduri. De fapt, poate, vânticelul timid de primăvară m-a readus cumva în Toscana iminii mele și s-a oprit pentru un scurt moment la Lucca. Nu-mi explic exact de ce, dar nu îmi explic multe vis a vis de Italia, așa că nu voi insita să scormonesc la mine în suflet după explicații ce nu-și au rostul.
Încep cu acest concurs din titlu pentru că trebuia să consemnez aici pe blog, faptul că Vizitează Italia a împlinit acum în februarie 1 an de existență. Da, sigur că l-am pus online abia pe 1 aprilie, dar am început să scriu încă din februarie, cred că pe 9 am cumpărat domeniul, dacă rețin bine și imediat m-am pus pe scris. Sigur că am avut eu alte așteptări de la mine și de la acest proiect, dar totuși mă bucur că am strâns cât am putut să strâng aici pe blog despre Italia mea dragă.
M-am gândit adesea că fără ieșirea din afara Florenței, Toscana mi-ar fi rămas ca și necunoscută. A fost până la urmă o întâmplare că am luat un tur prin regiune fără să am habar că inima o să-mi rămână acolo pentru multă vreme. Ca toate lucrurile care trebuie să ți se întâmple și vizita mea la San Gimignano a fost parcă predestinată.
San Gimignano este un loc splendid din Toscana. Dacă ai noroc să prinzi o zi senină, pe drumul de la Florența, o să zărești cum în zare se ridică spre cer tunuri ca în filmele fantasy, evocate în culorile peliculelor istorice. Cum au apărut acele turnuri acolo în Evul Mediu? Se pare că familiile înstărite se aflau într-un fel de competiție bazată pe orgoliu și cu cât averea le era mai mare, cu atât doreau să arate asta lumi construindu-și turnuri tot mai înalte.
Pentru mine primul gând s-a dus spre prințesele din povești, închise în turnurile lor, turnuri păzite eventual de balauri și pentru care prinții trebuiau să treacă prin toate probele destinului ca să le elibereze. Aici nu mai existau însă domnițe de eliberat, poate și pentru că multe din turnurile din evul mediu au dispărut odată cu decăderea orașului din timpul teribilelor epidemii de ciumă, care i-au ucis pe membrii familiilor înstărite și în general au decimat aproape toată populația așezării și a celor vecine. Dar, totuși până în zilele noastre au supraviețuit suficient de multe turnuri încât orașul să-și fi păstrat aura de oraș din alte timpuri și pe bune că nu m-am simțit niciunde până acum, mai din altă epocă ca la San Gimignano.
Motive să vizitezi această splendidă așezare medievală sunt cu sutele, trebuie să ai doar inima deschisă și mintea trează, să simți cum soarele toscan îți mângâie pielea în timp ce în zare se profilează domoalele dealuri verzi cu vițe de vie și chiparoși romantici. Sigur că poți alege un muzeu de vizitat (cum ar fi Muzeul torturii!! muhahaha!!) sau te poți reculege la Basilica Santa Maria Assunta, ori lua un cappuccino la o terasă din Piazza de la Cisterna… dar cel mai bine ar fi să respiri încet aerul medieval al străzilor încărcate de culoarea mierii și când încă mai ai energie, să urci în unul din turnurile deschise publiciului din a cărui vârf o să obții imaginea cea mai elocventă a Toscanei, imaginea unei nostalgii nedefinte, îmbinață cu frumusețea eternă a perenității lumii… și-ai să-ți spui că ai să revii poate în altă viață, căci locul acela care nu a dispărut de secole, nu va dispărea nici până la reîntoarcerea ta…
Mai multe imagini din fascinantul San Gimignano pe pagina de facebook Vizitează Italia
Săptămânile trecute, v-am vorbit despre pasiunea mea pentru Toscana și fascinația pentru Florența, asta dacă nu o cunoșteați încă de pe Bialog. Ca să merg mai departe cu povestea, căci mai sunt lucruri de povestit despre Pisa, San Gimignano, Siena și chiar despre regiunea Chianti, trebuie să mă opresc, să trag aer în piept și să aleg pozele din aceste locuri. Numai că punându-mă pe ales poze zilele trecute, m-au lovit amintirile și mi-au venit în minte o sumedenie de motive pentru care mi-aș face bagajele chiar acum și aș lua un avion până la Pisa, iar de acolo aș merge cât aș vedea cu ochii. Mă voi opri însă la 10 motive, pe care le consider cele mai „tari” motive pentru care eu una, văd Toscana ca un fel de Grădină a Raiului. Tot ce se poate să văd locul exagerat de frumos, amintirile mele să-l pună într-o lumină prea bună, accept că poate sar calul cu laudele, dar… 🙂 Aș spune că în general gusturile nu se discută, numai că se cam discută și aici cam asta fac pentru toți iubitorii Italiei 😉
Descoperă Toscana splendidă în 10 pași:
1. Peisajele toscane. Când mă gândesc la Toscana, prima imagine care îmi vine în minte este cea a unui deal domol, cu un drum străjuit de chiparoși, eventual un lan de grâu cu maci și în alte cazuri, o podgorie. Aceasta e Toscana din mintea mea și așa este cel mai adesea reprezentată în imaginile pe care le vedem de acolo. Cu această imagine în minte am mers eu în Toscana și nu mică mi-a fost mirarea, să o regăsesc fix așa. Dealurile cu chiparoși și viile sunt acolo compunând un fel de icoană făcătoare de minuni, pe care nu o mai poți uita. Acest peisaj specific are un magnetism extraordinar, uluitor, imaginile sunt atât de frumoase, încât te pui să atingi aerul din fața ta, ca să îți demonstrezi că sunt reale.
2. Florența. Nu prea mai are nevoie de nicio prezentare, deși i-am făcut o descriere aici și alta aici și daaa, hai că o spun, alături de Paris (cu care nu o pot compara, căci nu este echitabilă comparația) este orașul meu preferat (din câte am văzut, desigur). Florența merită atenția oricărui călător, un oraș mai încărcat de frumusețe și arte ca Florența rar o să mai vedeți pe Pâmânt.
3. Orașele medievale. Facem o listă? Sau le lăsăm să vorbim de ele pe rând? Nu am pretenția că le-am văzut pe toate, dar cele pe care le-am văzut mi s-au părut a fi de o frumusețe rară. De exemplu, Siena, căruia o să-i dedic un articol separat, este o frumusețe de oraș, o splendoare pentru care s-au inventat epitete prea puține. Mulți o preferă chiar Florenței și nu am nimic de comentat, este un oraș care te cucerește și la care visezi mult timp după ce îl vizitezi. Mai pot aminti de Lucca, un orășel desprins din povești, o așezare dintre ziduri groase de care ai senzația că nu poți trece, dar în interiorul lor descoperi o aglomerație colorată și veselă. Mai este Cortona și câte și mai câte.
4. Cele mai frumoase sate din Italia. Există o listă oficială a celor mai frumoase așezări italiene și a celor mai încântătoare sate. Mai bine de jumătate dintre cele de pe lista oficială sunt din Toscana și nu are cum să nu fie așa. De San Gimignano ați auzit? I se mai spune și Manhattan-ul Medieval al Europei, un oraș al turnurilor de poveste cu o poveste aparte fiecare. Călătoria poate continua prin patria vinului în două din cele mai celebre sate din industrie, Montalcino și Montepulciano. Dar sunt o puzderie, de am ajuns la concluzia tristă, că și să trăiesc acolo și n-aș reuși să le văd pe toate în viața asta.
5. La Dolce Vita di Toscana. Am observat un iz de viață bună în Toscana. O să-mi spuneți că așa e în toată Italia. Da, dar aici l-am simțit mai puternic, poate pentru că citisem despre familiile bogate ale altor secole și mă așteptam cumva la un asalt de lux, viață boemă și relaxantă. În plus, fără legătură cu cele scrise mai sus, în Siena am simțit eu pe pielea mea La Dolce Vita, printr-un Dolce Far Niente în Piazza del Campo, când toată lumea, turist sau localnic, stătea flexat, pe jos, pe pietrele pieței, privind norii și cerul și visând aiurea… am făcut ca ei și am rămas cu sentimentul acela plăcut în suflet până în prezent.
6. Vinuri și mese îmbelșugate. În Toscana se mănâncă excelent, iar unele preparate sunt foarte cunoscute, cum este Bistecca Fiorentina sau preparatele cu trufe, însă pe cât de bune pe atât de scumpe. Vinurile toscane sunt printre cele mai apreciate din Europa și din lume. Unul dintre cele mai scumpe și selecte vinuri europene este celebrul Brunello di Montalcino, ați gustat vreodată? Eu aș fi foarte curioasă cum este, numai când aud de el, mă și imaginez luând o cină la o podgorie din Toscana în timpul apusului. Nici n-am pretenții, nu? 🙂
7. Lecții de istorie a artei la fiecare colț de stradă. Despre foarte puține locuri pot spune fără să o dau în clișeu, că sunt adevărate muzee în aer liber. Multe orașe toscane se încadrează aici, cu precădere Florența, unde te minunezi fără exagerare la fiecare colț de stradă, de nu-ți mai trebuie muzee, căci fiecare clădire pare ruptă din atlasele de Istorie a Artei. În fiecare oraș în care ajungi, te întâmpină o atmosferă de legendă cumva și te aștepți ca din moment în moment să vină un ghid, să pună o lumină pe o clădire și să-ți explice ce-i cu ea.
8. Viața lui Michelangelo. Tocmai citesc, pe îndelete, Agonie și Extaz, biografia romanțată a marelui Michelangelo. Motivul pentru care nu am citit-o până acum îmi rămâne necunoscut, dar probabil există un motiv pentru care o citesc acum. Florența din carte, evocată mirific de Irving Stone, te cheamă la ea cu fiecare pagină. Dacă nu ai fost în Toscana până să citești cartea aceasta, o să vrei cât de repede să mergi pe urmele lui Michelangelo. În plus, eu sunt și foarte interesată de viața acestui savant și mă acaparează tot ce aud despre el. Viața sa se identifică în linii mari cu viața Florenței și a întregii Toscane, dar mai multe amănunte, atunci când voi scrie recenzia.
9. Vespa și Fiat 500. Sunt populare peste tot în Italia, dar farmecul străduțelor mici ale Toscanei parcă reușește să le scoată din anonimat. Vespa câte în Florența, nu am mai văzut în niciun alt oraș italian, iar Fiat 500 este mașinuța mea favorită, mă văd în toate visele mele optimiste cum îmi petrec 10 zile pe dealurile Toscane, vizitând toată regiunea de la volanul unui astfel de Fiat. Dacă știam de Fiat 500 înainte să ne luăm mașina pe care o avem acum, uff… cum ne-am fi certat pentru că eu îmi doream o mașină aproape de jucărie!! 🙂
10. Atmosfera face totul. Și probabil de asta m-am îndrăgostit de regiune și de asta mi-a atins inima atât de perfect, pentru că atmosfera întâlnită în Toscana m-a fermecat. Tot ce v-am povestit până acum se îmbină perfect. Este și răspunsul pe care îl dau celor care mă întreabă: „Dar nu te-ai săturat de orașele alea, că toate sunt la fel?”. Nu, pentru că atmosfera este foarte versatilă și mereu văd ceva nou și deosebit de frumos în aceste locuri. Sunt o impresionistă în felul meu, aș putea să sau în fața unui peisaj să-l surprind în timp ce se schimbă anotimpul, la fel cum pot sta să privesc un oraș în timp ce viața curge prin el. Ce rămâne e doar o atmosferă ce-mi vorbește și ce plutește în și prin timp…
Concurs: Din acest moment și până sâmbătă 28 septembrie, printr-un comentariu (pe subiect) la acest articol vă puteți înscrie la concursul ce vă poate aduce Ghidul orașului Milano, din fotografia alăturată. Ca să vă calificați pentru tragerea la sorți, mai trebuie să fiți fani sau să deveniți fani ai paginii Vizitează Italia pe facebook și să vă anunțați prietenii despre acest concurs, printr-un share al acestui articol. Câștigătorul va fi ales cu ajutorul random.org și mai primește pe lângă ghid și o cărticică surpriză 🙂 Baftă multă prieteni dragi!
Vă povesteam în articolul precedent, cum poți vedea minunile Florenței printr-o plimbare exterioară de la gara Santa Maria Novella, până în Piazzale Michelangelo, de unde Florența ți se va părea la picioarele tale. Ții minte probabil că, te-ai oprit la o singură cafea în Piazza Signoriei și abia apoi te-am trimis să te cazezi. Deci acum suntem undeva, după-amiaza, când tu o poți lua liniștit spre Panteonul Florenței, acest muzeu cimitir pe care NU îl poți rata la prima ta vizită în capitala Toscanei: Santa Croce, locul de veci al lui Machiavelli, Michelangelo, Galieli, Rossini și mulți alții la fel de celebrii și de geniali…
Biserica Santa Croce, aflată în plin centrul Floreței, poate fi vizitată gratuit, așa ca și Domul și orice altă biserică din Florența. Dar, ca să ai acces la morminte (și crede-mă că vrei să ai) plătești o taxă de muzeu, cum ar veni de 5 euro/persoană. Eu sunt contra oricărei taxe care îți permite să vizitezi un lăcaș de cult, dar aici nici nu se punea problema să nu plătim. Poate data viitoare nu voi ține neaparat să intru, dar o dată, merită cu siguranță. Sentimentul dat de acele morminte, în care am spus că își dorm somnul de veci, cele mai luminate minți ale culturii omenești, este indescriptibil.
De la Santa Croce, pe prima stradă la dreapta, cum stai cu spatele la Biserică, printr-un labirint de străduțe pitorești, ajungi la Casa lui Dante, o casă cu pereți medievali, în vârful căreia se ondulează în vânt, măreț, steagul Italiei. Aici, pe această stradă, lângă această casă, se spune că Dante ar fi întâlnit pentru prima dată ochii Beatricei și nu i-a mai putut uita. Casa se poate vedea și în interior, dar datorită numărului mare de turiști, noi n-am mai stat la coada imensă și n-am mai intrat.
La colțul străzii lui Dante, o să observi cea mai aglomerată mică pizzerie din Florența și după spusele lui Clau, cu pizza cea mai gustoasă, că altfel n-ar fi așa buluceală mare. O felie de pizza, măricică, costă 4 euro și te satură pentru cel puțin jumătate de zi. Nu rata să guști o pizza fiorentină, măcar pentru dragul comparației, știi doar că în Italia pizza nu e foarte bogată în incrediente ca la noi, dar cele folosite sunt toate foarte proaspete și ecologice, de unde și savoarea excelentă. Eu îmi iau numai Margherita în Italia și pot jura că este cea mai savuroasă pizza din lume (asta, pentru cei care spun că pizza în Italia e nasoală, ei fiind obișnuiți cu pizza de la noi, care se rupe sub greutatea incredientelor).
Cu stomacul plin, putem sta să cugetăm la variantele pe care le avem în continuare: putem alege varianta muzeelor, categoric (Uffizi, Pitti, Academia) sau puteam să ne bucurăm de atmosfera Florenței prin descoperiri personale, care să nu ne coste nimic. Pentru că eu n-am văzut muzeele (încă, deși îmi stă David în gât), îmi îndrept gândurile spre atmosfera Florenței de exterior și în continuare voi recomanda câteva lucruri, ce mai pot fi făcute prin Florența, all by yourelf și pe bani puțini sau aproape gratis:
