Vizitează Italia

din dragoste pentru dolce vita

Menu

Skip to content
  • Storia
  • Info Italia
    • Italia – Informații generale
    • Italia – Informații utile
    • Italia – Patrimoniu mondial UNESCO
  • Italia mia
    • Happy 30 in Firenze! 2014
    • Primăvara în Lombardia 2013
    • Revelion în San Marino 2012
    • Adriatica în decembrie 2011
    • Toscana per sempre 2011
    • Luna de miere în Italia 2011
    • Roma și împrejurimile 2010
    • Italia la prima vedere 2009
  • Italia tua
    • Mărturisiri
  • Cafe Italia
    • Italia în cărți
    • Italia în filme
    • Italia la TV
    • Italia pe catwalk
    • Bucătăria italiană
    • Evenimente în Italia
  • Altre cose
    • Boeme
    • Concursuri
  • Blogroll

Toscana Story by Elena Mihailovits

24 septembrie 201323 ianuarie 2016

Am știut și știu că cel mai mare câștig al blogurilor sunt pentru mine oamenii. Și mereu mă gândesc cu drag la cei care au răspuns cu seriozitate solicitărilor mele și au devenit parte din povestea proiectelor mele. Elena este un astfel de om, care de la un simplu comentariu la articolul trecut, mi-a trimis întreaga poveste a vacanței sale din 2012, pentru că, citez: „Am acceptat invitația doar de dragul ei (chiar dacă nu o cunosc personal) pentru că i-am citit postările pe Miresici, pe Plimbărici și pe bloguri.” Elena, nu știu cum să-ți mulțumesc pentru poveste și pentru faptul că nu a trebuit să te întreb mai mult de o dată dacă dorești să scrii un guest post. Pentru mine și proiectul Vizitează Italia, înseamnă mult, foarte mult… dar să-ți dau cuvântul. 

Ajung împreună cu soțul meu la Florența într-o după-masă de duminică, după un drum cu mașina, fără probleme de vreo 13-14 ore din România. Ne cazăm la hotel Grifone, luat prin agenție, cazare 11 nopți cu mic dejun inclus. Un lucru important – hotelul are parcare proprie care costă 10 euro/zi, iar noi am primit o reducere de 4 euro pe zi. De asemenea, taxa turistică se plătește doar pentru primele 7 zile și a fost de 4 euro pe zi (scumpă, la Verona a fost 1,5, la fel si la Mestre). La agenție am plătit 525 euro. Menționez că prețurile sunt pentru 2012. Camera a fost ok, mare, curată, cu aer condiționat, un mic frigider cu răcoritoare, apă, etc., micul dejun variat, se putea servi înăuntru sau într-o curte mică interioară. Recepționerii italieni au fost foarte amabili, spre deosebire de colega lor româncă. Mda… o ignorăm, normal, doar nu ne stricăm buna dispoziție din cauza ei. De obicei plecam dimineața pe la 10 de la hotel, după micul dejun și ne întorceam seara. Eu nu mă duc în nicio vacanță să petrec timp în hotel, să mănânc și să dorm, eu trebuie sa vizitez și să văd cât mai mult.

556535_10202222279179490_122218863_n

În prima zi, deși mai eram puțin obosiți, plecăm să vizităm Florența, bineînțeles, pe jos. Nu aveam nici un plan pentru prima zi a vacanței, doar să ne plimbăm. Am luat o hartă de la hotel și am pornit pe malul râului Arno. Ajungem la Ponte Vecchio, facem poze, ne plimbăm prin Piazza della Signoria, admirăm Loggia dei Lanzi, vizităm bisericile Santa Croce și Santa Maria Novella. Facem o mică pauză, cât să luăm prânzul, pizza și tiramisu, delicioase. Vizităm apoi Domul, Basilica di Santa Maria del Fiore, urcăm în cupola domului, iar după cele 464 de trepte avem parte de o priveliște minunată!

1238835_10202222170456772_1996505379_n

Pentru a doua zi aveam bilete la Galleria dell’Academia pe la ora 12. Până atunci ne-am oprit în Piazza Santissima Annunziata pentru o înghețată. Pe strada Ricasoli unde se află Galleria, era foarte mare aglomerație, deși aveam bilete rezervate online, am stat vreo 15 minute la rând. Biletele au costat 30 euro, cu taxa de rezervare inclusă. După ce am ieșit încântați de la galerie, ne-am mai plimbat doar puțin prin oraș pentru că voiam să văd finala feminină la aparate de la Olimpiada londoneză. Întorcându-ne la hotel, ghici pe unde trecem? Pe strada Orcagna, văd hotelul cu același nume și îmi aduc aminte că am citit pe Plimbărici că aici te-ai cazat tu.  Ne-a plăcut la Florența însă partea cea mai frumoasă a vacanței de-acum urma să înceapă…

524511_10202222278259467_2030202408_n

A treia zi era dedicată orășelului meu preferat din Toscana, Lucca. Mi-am dorit să-l vizitez  de când am văzut ediția Top Gear filmată acolo. Ei bine, ne-am chinuit și noi un pic cu parcarea, dar odată rezolvată problema asta, ne-am bucurat din plin de frumusețea orășelului. Am vizitat domul, biserica San Michele in Foro, biserica San Frediano, am admirat Torre Guinigi, ne-am relaxat in Orto Botanico, ne-am plimbat pe “mure della citta”. Nu pot să nu menționez piețele: Piazza dell’Anfiteatro și Piazza Napoleone, unde am mâncat  cea mai bună înghețată. Plec cu părere de rău din Lucca, fără să știu că peste câteva zile o să mă întorc.

1209416_10202222171616801_2021791378_n

În a patra zi am vizitat San Gimignano, într-o zi de târg. Am admirat faimoasele turnuri, ne-am odihnit in Piazza della Cisterna, am făcut “people watching” și am găsit un loc de unde am avut o panoramană superbă asupra Toscanei.

44433_10202222201297543_2143865778_n

În ziua a cincea am fost la Siena, Domul este foarte impresionant, noi l-am admirat doar din exterior, cozile erau prea mari si n-am avut bilete rezervate.  Piazza del Campo era pregătită pentru al doilea Palio din an, care urma sa aibă loc peste câteva zile, iar pe clădiri atârnau steagurile specifice fiecărei echipe care reprezenta un cartier – “contrade”, în italiană.

954894_10202222206897683_2147261765_n

Sâmbata… it’s market day in Cortona! Ne-am plimbat pe străzile unde s-a filmat ”Under the Tuscan Sun”, am ascultat clopotul din Campanille în Piazza della Reppublica, ne-am plimbat pe singura strada plană din Cortona – Via Nazionale sau Ruga Piana, ne-am rătăcit pe străduțele înclinate, am căutat casa Bramasole dar… n-am găsit-o  🙁 Eram la granița cu regiunea Umbria iar în depărtare se vedea lacul Trasimeno.

534332_10202222237858457_1093773753_n

Duminică am mers la Arezzo, unde s-a filmat filmul “La vita e Bella”. Am văzut afișe din film prin diferite vitrine, ne-am plimbat prin Piazza Grande sau Piazza Vassari în centrul orașului vechi.

1240244_10202222246698678_1093749390_n

Pentru următoarea zi era planificată o vizită pe dealurile Toscanei 🙂 Am fost prin Castellina in Chianti, Greve și Rada in Chianti. În a doua parte a zilei ne-am hotărât pe loc să mergem și la Volterra, alt orășel medieval unde am parcurs obișnuitul traseu prin piețe, pe străduțele înguste pe care le iubesc, am văzut ruinele amfiteatrului și am așteptat apusul pe zidurile cetății.

598855_10202222258498973_964436844_n

Penultima zi – Pisa. Campo dei Miracoli e, într-adevăr, impresionant, dar nu am rămas mai mult de o oră în Pisa. Am profitat de faptul ca Lucca e la doar 20 de km și m-am reîntors în orășelul meu favorit. Ne-am plimbat din nou pe străzile înguste, prin piețele minunate și pe zidurile cetății.

563067_10202222271219291_1607869319_n

În ultima zi am rămas în Florența. Am trecut pe Ponte Vecchio înspre Palazzo Pitti, în Oltrarno, iar  apoi am urcat pe jos la Piazzale Michelangelo.

1239553_10202222221058037_1487174029_n

A fost o vacanță foarte reușită, nu a fost foarte cald (ca anul acesta, când la ora 2 a trebuit să plecăm la hotel, nu am mai putut sta afară din cauza căldurii), am avut timp suficient să văd tot ce mi-am dorit, să savurăm preparate excelente din bucătăria italiană și multă înghețată și cappuccino. Din fiecare oraș am cumpărat câte o carte ca suvenir, plus un ghid complet despre curentul renascentist de la Galleria dell‘Academia. Pentru o următoare vacanță în Toscana vreau neapărat să văd Galeriile Ufizzi, să urc în Campanile di Giotto, să vizitez Montalcino, Montepulciano, Pienza, din nou Lucca și probabil, multe altele 🙂 Cine știe? Poate peste vreo 2-3 ani…

P.S. Oricum, cred că este greu să transpui în cuvinte ceea ce simți când vizitezi Toscana, iar pozele nu reușesc în totalitate să redea frumusețea locului. Pur si simplu, trebuie să fii acolo!

Leave a comment

10 motive pentru care Toscana poate fi un Rai pe Pământ (+ Concurs)

19 septembrie 201323 ianuarie 2016

Săptămânile trecute, v-am vorbit despre pasiunea mea pentru Toscana și fascinația pentru Florența, asta dacă nu o cunoșteați încă de pe Bialog. Ca să merg mai departe cu povestea, căci mai sunt lucruri de povestit despre Pisa, San Gimignano, Siena și chiar despre regiunea Chianti, trebuie să mă opresc, să trag aer în piept și să aleg pozele din aceste locuri. Numai că punându-mă pe ales poze zilele trecute, m-au lovit amintirile și mi-au venit în minte o sumedenie de motive pentru care mi-aș face bagajele chiar acum și aș lua un avion până la Pisa, iar de acolo aș merge cât aș vedea cu ochii. Mă voi opri însă la 10 motive, pe care le consider cele mai „tari” motive pentru care eu una, văd Toscana ca un fel de Grădină a Raiului. Tot ce se poate să văd locul exagerat de frumos, amintirile mele să-l pună într-o lumină prea bună, accept că poate sar calul cu laudele, dar… 🙂 Aș spune că în general gusturile nu se discută, numai că se cam discută și aici cam asta fac pentru toți iubitorii Italiei 😉

Descoperă Toscana splendidă în 10 pași:

1. Peisajele toscane. Când mă gândesc la Toscana, prima imagine care îmi vine în minte este cea a unui deal domol, cu un drum străjuit de chiparoși, eventual un lan de grâu cu maci și în alte cazuri, o podgorie. Aceasta e Toscana din mintea mea și așa este cel mai adesea reprezentată în imaginile pe care le vedem de acolo. Cu această imagine în minte am mers eu în Toscana și nu mică mi-a fost mirarea, să o regăsesc fix așa. Dealurile cu chiparoși și viile sunt acolo compunând un fel de icoană făcătoare de minuni, pe care nu o mai poți uita. Acest peisaj specific are un magnetism extraordinar, uluitor, imaginile sunt atât de frumoase, încât te pui să atingi aerul din fața ta, ca să îți demonstrezi că sunt reale.

P1250405

2. Florența. Nu prea mai are nevoie de nicio prezentare, deși i-am făcut o descriere aici și alta aici și daaa, hai că o spun, alături de Paris (cu care nu o pot compara, căci nu este echitabilă comparația) este orașul meu preferat (din câte am văzut, desigur). Florența merită atenția oricărui călător, un oraș mai încărcat de frumusețe și arte ca Florența rar o să mai vedeți pe Pâmânt.

3. Orașele medievale. Facem o listă? Sau le lăsăm să vorbim de ele pe rând? Nu am pretenția că le-am văzut pe toate, dar cele pe care le-am văzut mi s-au părut a fi de o frumusețe rară. De exemplu, Siena, căruia o să-i dedic un articol separat, este o frumusețe de oraș, o splendoare pentru care s-au inventat epitete prea puține. Mulți o preferă chiar Florenței și nu am nimic de comentat, este un oraș care te cucerește și la care visezi mult timp după ce îl vizitezi. Mai pot aminti de Lucca, un orășel desprins din povești, o așezare dintre ziduri groase de care ai senzația că nu poți trece, dar în interiorul lor descoperi o aglomerație colorată și veselă. Mai este Cortona și câte și mai câte.

P1250475

4. Cele mai frumoase sate din Italia. Există o listă oficială a celor mai frumoase așezări italiene și a celor mai încântătoare sate. Mai bine de jumătate dintre cele de pe lista oficială sunt din Toscana și nu are cum să nu fie așa. De San Gimignano ați auzit? I se mai spune și Manhattan-ul Medieval al Europei, un oraș al turnurilor de poveste cu o poveste aparte fiecare. Călătoria poate continua prin patria vinului în două din cele mai celebre sate din industrie, Montalcino și Montepulciano. Dar sunt o puzderie, de am ajuns la concluzia tristă, că și să trăiesc acolo și n-aș reuși să le văd pe toate în viața asta.

5. La Dolce Vita di Toscana. Am observat un iz de viață bună în Toscana. O să-mi spuneți că așa e în toată Italia. Da, dar aici l-am simțit mai puternic, poate pentru că citisem despre familiile bogate ale altor secole și mă așteptam cumva la un asalt de lux, viață boemă și relaxantă. În plus, fără legătură cu cele scrise mai sus, în Siena am simțit eu pe pielea mea La Dolce Vita, printr-un Dolce Far Niente în Piazza del Campo, când toată lumea, turist sau localnic, stătea flexat, pe jos, pe pietrele pieței, privind norii și cerul și visând aiurea… am făcut ca ei și am rămas cu sentimentul acela plăcut în suflet până în prezent.

P1250590

6. Vinuri și mese îmbelșugate. În Toscana se mănâncă excelent, iar unele preparate sunt foarte cunoscute, cum este Bistecca Fiorentina sau preparatele cu trufe, însă pe cât de bune pe atât de scumpe. Vinurile toscane sunt printre cele mai apreciate din Europa și din lume. Unul dintre cele mai scumpe și selecte vinuri europene este celebrul Brunello di Montalcino, ați gustat vreodată? Eu aș fi foarte curioasă cum este, numai când aud de el, mă și imaginez luând o cină la o podgorie din Toscana în timpul apusului. Nici n-am pretenții, nu? 🙂

7. Lecții de istorie a artei la fiecare colț de stradă. Despre foarte puține locuri pot spune fără să o dau în clișeu, că sunt adevărate muzee în aer liber. Multe orașe toscane se încadrează aici, cu precădere Florența, unde te minunezi fără exagerare la fiecare colț de stradă, de nu-ți mai trebuie muzee, căci fiecare clădire pare ruptă din atlasele de Istorie a Artei. În fiecare oraș în care ajungi, te întâmpină o atmosferă de legendă cumva și te aștepți ca din moment în moment să vină un ghid, să pună o lumină pe o clădire și să-ți explice ce-i cu ea.

1001742_196408557206709_281302405_n

8. Viața lui Michelangelo. Tocmai citesc, pe îndelete, Agonie și Extaz, biografia romanțată a marelui Michelangelo. Motivul pentru care nu am citit-o până acum îmi rămâne necunoscut, dar probabil există un motiv pentru care o citesc acum. Florența din carte, evocată mirific de Irving Stone, te cheamă la ea cu fiecare pagină. Dacă nu ai fost în Toscana până să citești cartea aceasta, o să vrei cât de repede să mergi pe urmele lui Michelangelo. În plus, eu sunt și foarte interesată de viața acestui savant și mă acaparează tot ce aud despre el. Viața sa se identifică în linii mari cu viața Florenței și a întregii Toscane, dar mai multe amănunte, atunci când voi scrie recenzia.

9. Vespa și Fiat 500. Sunt populare peste tot în Italia, dar farmecul străduțelor mici ale Toscanei parcă reușește să le scoată din anonimat. Vespa câte în Florența, nu am mai văzut în niciun alt oraș italian, iar Fiat 500 este mașinuța mea favorită, mă văd în toate visele mele optimiste cum îmi petrec 10 zile pe dealurile Toscane, vizitând toată regiunea de la volanul unui astfel de Fiat. Dacă știam de Fiat 500 înainte să ne luăm mașina pe care o avem acum, uff… cum ne-am fi certat pentru că eu îmi doream o mașină aproape de jucărie!! 🙂

P1250570

10. Atmosfera face totul. Și probabil de asta m-am îndrăgostit de regiune și de asta mi-a atins inima atât de perfect, pentru că atmosfera întâlnită în Toscana m-a fermecat. Tot ce v-am povestit până acum se îmbină perfect. Este și răspunsul pe care îl dau celor care mă întreabă: „Dar nu te-ai săturat de orașele alea, că toate sunt la fel?”. Nu, pentru că atmosfera este foarte versatilă și mereu văd ceva nou și deosebit de frumos în aceste locuri. Sunt o impresionistă în felul meu, aș putea să sau în fața unui peisaj să-l surprind în timp ce se schimbă anotimpul, la fel cum pot sta să privesc un oraș în timp ce viața curge prin el. Ce rămâne e doar o atmosferă ce-mi vorbește și ce plutește în și prin timp…

23516_31981Concurs: Din acest moment și până sâmbătă 28 septembrie, printr-un comentariu (pe subiect) la acest articol vă puteți înscrie la concursul ce vă poate aduce Ghidul orașului Milano, din fotografia alăturată. Ca să vă calificați pentru tragerea la sorți, mai trebuie să fiți fani sau să deveniți fani ai paginii Vizitează Italia pe facebook și să vă anunțați prietenii despre acest concurs, printr-un share al acestui articol. Câștigătorul va fi ales cu ajutorul random.org și mai primește pe lângă ghid și o cărticică surpriză 🙂 Baftă multă prieteni dragi!

17 Comments

Firenze autunno

11 septembrie 201323 ianuarie 2016

Pentru prima dată, Vizitează Italia participă la Miercurea fără cuvinte, proiect inițiat de Carmen. Și cum puteam începe mai bine, decât cu Firenze în plină toamnă. Mai multe imagini găsiți pe pagina de facebook Vizitează Italia (Important: ca să aflați despre cele mai noi articole apărute pe Vizitează Italia, să vedeți pozele din călătoriile mele italiene, dar și să citiți alte materiale despre Italia, un like dat paginii de facebook rezolvă toate aceste lucruri, mulțumesc!) 🙂

1175093_196410933873138_80339158_n

45012_196411107206454_732513484_n

1175037_196409983873233_168351447_n

1175416_196410273873204_292426848_n

1238186_196409587206606_134296703_n

1237929_196408817206683_1165714550_n

6 Comments

Cum să vezi Florența ieftin și bine (II)

9 septembrie 201323 ianuarie 2016

Vă povesteam în articolul precedent, cum poți vedea minunile Florenței printr-o plimbare exterioară de la gara Santa Maria Novella, până în Piazzale Michelangelo, de unde Florența ți se va părea la picioarele tale. Ții minte probabil că, te-ai oprit la o singură cafea în Piazza Signoriei și abia apoi te-am trimis să te cazezi. Deci acum suntem undeva, după-amiaza, când tu o poți lua liniștit spre Panteonul Florenței, acest muzeu cimitir pe care NU îl poți rata la prima ta vizită în capitala Toscanei: Santa Croce, locul de veci al lui Machiavelli, Michelangelo, Galieli, Rossini și mulți alții la fel de celebrii și de geniali…

Biserica Santa Croce, aflată în plin centrul Floreței, poate fi vizitată gratuit, așa ca și Domul și orice altă biserică din Florența. Dar, ca să ai acces la morminte (și crede-mă că vrei să ai) plătești o taxă de muzeu, cum ar veni de 5 euro/persoană. Eu sunt contra oricărei taxe care îți permite să vizitezi un lăcaș de cult, dar aici nici nu se punea problema să nu plătim. Poate data viitoare nu voi ține neaparat să intru, dar o dată, merită cu siguranță. Sentimentul dat de acele morminte, în care am spus că își dorm somnul de veci, cele mai luminate minți ale culturii omenești, este indescriptibil.

1238208_196409917206573_77657030_n

De la Santa Croce, pe prima stradă la dreapta, cum stai cu spatele la Biserică, printr-un labirint de străduțe pitorești, ajungi la Casa lui Dante, o casă cu pereți medievali, în vârful căreia se ondulează în vânt, măreț, steagul Italiei. Aici, pe această stradă, lângă această casă, se spune că Dante ar fi întâlnit pentru prima dată ochii Beatricei și nu i-a mai putut uita. Casa se poate vedea și în interior, dar datorită numărului mare de turiști, noi n-am mai stat la coada imensă și n-am mai intrat.

La colțul străzii lui Dante, o să observi cea mai aglomerată mică pizzerie din Florența și după spusele lui Clau, cu pizza cea mai gustoasă, că altfel n-ar fi așa buluceală mare. O felie de pizza, măricică, costă 4 euro și te satură pentru cel puțin jumătate de zi. Nu rata să guști o pizza fiorentină, măcar pentru dragul comparației, știi doar că în Italia pizza nu e foarte bogată în incrediente ca la noi, dar cele folosite sunt toate foarte proaspete și ecologice, de unde și savoarea excelentă. Eu îmi iau numai Margherita în Italia și pot jura că este cea mai savuroasă pizza din lume (asta, pentru cei care spun că pizza în Italia e nasoală, ei fiind obișnuiți cu pizza de la noi, care se rupe sub greutatea incredientelor).

1185417_196410510539847_2021124692_n

Cu stomacul plin, putem sta să cugetăm la variantele pe care le avem în continuare: putem alege varianta muzeelor, categoric (Uffizi, Pitti, Academia) sau puteam să ne bucurăm de atmosfera Florenței prin descoperiri personale, care să nu ne coste nimic. Pentru că eu n-am văzut muzeele (încă, deși îmi stă David în gât), îmi îndrept gândurile spre atmosfera Florenței de exterior și în continuare voi recomanda câteva lucruri, ce mai pot fi făcute prin Florența, all by yourelf și pe bani puțini sau aproape gratis:

  • Florența este un oraș foarte verde (vezi foto 2), asta înainte de a fi foarte auriu, descoperă spațiile verzi întinse, în minunatul peisaj toscan
  • peste Arno, nu ai doar Ponte Vecchio ci și alte poduri, pe care nu ar strica să le iei la picior
  • străduțele.. ah.. străduțele, sunt demențiale, cred aș putea spune fără să greșesc că poți ajunge la Florența și să nu faci altceva decât să te pierzi pe ele… din una în alta, Doamne cât mă inspiră!
  • sigur că poți urca pe Dom sau în Campanillă, dar la fel de bine și de gratis le poți da un ocol (maaaare) pe străzile adiacente și le poți fotografia din toate părțile
  • bicicletele, nu uitați de biciclete, Italienii au un cult al cicletelor, nu mare mi-a fost mirarea să găsesc pe un site, un așa numit articol „bike porn în Italy” 🙂
  • scuterele: cam la fel ca și bicicletele 🙂
  • fiind un oraș cu un centru medieval puternic și întins, Florența este plină de bicicletele, scutere și mașina mea preferată… Fiat 500 (toate pot fi închiriate la prețuri mici și puteți descoperi cu ele nu doar Florența ci și împrejurimile) în detrimentul mașinilor mari
  • nimic nu se compară cu o oră petrecută pe o bancă, undeva departe de agitația orașului, cu dealurile toscane pe fundal într-o parte și cu cupola Domului Santa Maria del Fiore în cealaltă parte, cu o carte în brațe și mângâiat de razele soarelui, daaa, este definiția mea pentru La dolce vita
  • bea un cappuccino în plină zi în una din piețele orașului
  • mergi la un pahar de vin și vezi Florența de la Fiesole în timpul apusului
  • mergi la Florența cu jumătatea ta și chiar de nu va fi cel mai frumos oraș din lume pentru tine, va deveni oricum o experineță de ținut minte

1175655_196410103873221_383555646_n

 

Leave a comment

Cum să vezi Florența ieftin și bine (I)

8 septembrie 201323 ianuarie 2016

Mereu am spus că sunt două posibilități mari și late de a vedea acest foarte frumos oraș italian, la un buget decent: ori te axezi pe „exterior” și abordezi o vacanță mai puțin culturală, dar cu o atmosferă sublimă, ori încerci un city break „interior”, de o mare valoare culturală. Sigur că le poți îmbina pe cele două și astfel să stai la Florența cel puțin o săptămână sau 10 zile. Dar, în cazul în care n-ai la dispoziție atâta timp și nici un buget imens, cele două variante sunt foarte la îndemână. Eu l-am verificat pe primul, dar asta și pentru că m-a ajutat vremea bună de final de toamnă și pentru că asta am căutat în primul rând, dar data viitoare cine știe… depinde de sezonul în care voi ajunge.

Azi o să scriu, despre cum se poate vedea Florența „exterioară” în toată splendoarea ei și cum o puteți face accesibilă și de neuitat. Nu am pretenția că sfaturile pe care le voi da să se potrivească tuturor, dar mie mi s-au potrivit și am vaga impresie că vor fi și pe placul altora.

Când am ajuns eu la Florența, ea era foare „aproape” cu un avion low cost până la Pisa și de acolo în mai puțin de o oră, cu un tren regional cobori la Santa Maria Novella, aproape de centrul frumoasei Florențe. Acum, cel puțin din Cluj, zboruri low cost spre Pisa nu mai sunt, dar sunt spre Forli, de unde în mai puțin de 2 ore, ajungi tot cu un regional în aceiași frumoasă gară Santa Maria Novella. Gara se numește atât de poetic, după numele bisericii de la gară, Santa Maria Novella, o biserică extrem de frumosă, care în orice alt oraș din zonă ar putea fi „domul” nu alta, dar în Florența, e doar „biserica de la gară”, ce destin, nu?

1236711_197505193763712_394754877_n

Odată ce ați ajuns în gară, indiferent de partea în care aveți cazarea, merită să faceți cele 15 minute pe jos până la Domul Santa Maria del Fiore, sau simplu Domul din Florența… Drumul este minunat și dacă apreciezi Italia mai ales, vei avea timp suficient să intri în atmosfera orașului. Poți lua și unul din autobusele de la gară, dar nu merită, numai dacă nu ai cumva cumplit de multe bagaje. După ce ai văzut Domul și Baptistieriul, ia-o încet spre Piazza de la Signoria, cu al său Palazzo ce găzduiește în prezent Primăria orașului Florența și dacă nu ești în criză de timp (bine ar fi să nu fii) stai la o cafea în acest punct fierbinte al Toscanei. Cum stai cu fața la copia lui David, din fața Palatului Signoriei, în dreapta ta, o stradă medievală desprinsă din alt secol te va duce fix pe mal de Arno. Nu știu dacă ai observat, dar până în acest punct, aproape că ai străbătut tot centrul Florenței și ai cheltuit eventual, bani de o cafea. Desigur, dacă intri prin magazinele cochete de pe această stradă medievală s-ar putea să îți consumi în 10 minute tot bugetul vacanței, deci nu intra (glumesc! intră dar vezi ce faci, pe propria răspundere, eu era cât pe ce să-mi iau cea mai frumoasă agendă din lume, legată în piele, cu multe zeci de euro, dar era frumoooooasăăă foc!).

553507_196409033873328_763412242_n

Revenind, vei ajunge la Arno, vei trece pe lângă Muzeul Științei, Galielo Galilei, unde poți intra dacă vrei să vezi unul din degetele savantului și parte din munca lui genială, dar dacă nu vrei să plătești cei 7 euro de la intrare (ieftin, comparativ cu alte muzee fiorentine) atunci fă-te că nu-l vezi și mergi spre Ponte Vecchio… ah… minune a Florenței, până și Napoleon s-a îndurat de acest pod și a renunțat la a-l mai bombarda. Traversează-l, iar apoi ia-o la stânga pe celălalt mal de Arno. Mergi într-o plimbare relaxantă fără să te mai gândești la ceva, trăiește clipa, atunci și acolo, iar la un moment dat, vei vedea indicatoare spre Piazzale Michelangelo. TREBUIE să urci, alături de Fiesole, de aici obții cea mai frumoasă panoramă a orașului de pe Arno. Ai și aici o copie după David a lui Michelangelo (originalul îl găsești tot în Florența, la Galeriile Academiei), David de aici însă, pare că își veghează și venerează orașul de la înălțime. Trebuie să-ți spun că vei petrece ceva timp aici… contemplând…

1233402_196411007206464_648261451_n

OK, e momentul să mergi să te cazezi și/sau să mănânci, iar apoi să te întorci în mijlocul orașului. Ține minte că Florența nu este totuși o metropolă, distanțele pot fi parcurse pe jos, multe dintre ele, unde mai pui că fiecare stradă are altă poveste și fiecare ungher vrei să-l imortalizezi pe cameră. Orașul este dureros de fotogenic, vei veni cu multe imagini înapoi, chiar și dacă îți spui de acasă că nu vei clikăi la fiecare pas… te atrage, ți va părea așa de frumos, că vei spune că e păcat să nu iei frânturi din el cu tine…

Mai am cel puțin o plimbare importantă prin orașul artei și la Renașterii, una care trebuie făcută obligatoriu și alte câteva tips-uri care te vor ajuta să descoperi singur orașul, dar vom continua călătoria în episodul următor 😉

1239493_196410010539897_506867549_n

2 Comments

Despre lucrurile care „trebuie” să se întâmple

5 septembrie 201323 ianuarie 2016

Prima dată când Florența (Toscana în plan secundar) a apărut în planurile mele (ok, gândurile mele ar fi mai corect, numai că de la gând la plan granița aproape că nu se vede) a fost când ne gândeam timid la luna de miere. De ce să nu recunosc, a fost ideea lui Clau, iar eu am aderat la ea 100% mai ales că mi se cam aprinseseră tălpile după cizma asta scăldată de mări și dezmierdată de soare. Însă planul nu avea să se realizeze atunci, iar mie mi-au curs două lacrimi pe obraji când am anulat cazarea la Hotel Caravaggio, un loc splendid în care chiar mă vedem petrecând câteva zile și nopți de miere. 🙂 Dar, mi-am luat oarecum gândul când planurile ne-au fost date peste cap… în viață mai trebuie să și accepți că sunt lucruri care nu se întâmplă atunci când te dai cu fundul de pământ pentru ele, dar interesant este că recompensa vine și uneori vine atât de frumos și atât de intens că așteptarea merită cu siguranță. Cu si-gu-ran-ță!

Numai că… numai că se pare că Cineva, acolo sus (că altfel nu pot și nu vreau să-mi explic), a dorit ca noi doi să vedem Florența și Toscana și a vrut să ne îndrăgostim nebunește de aceste locuri. Că altfel nu ni le-ar fi făcut accesibile, corect? Mă gândesc des la faptul că, dacă n-ar fi fost să găsesc tam nesam niște bilete spre Pisa și atunci pe loc să ajung să reeditez în gând planul inițial al lunii de miere și să ajung cu inima mea în inima Toscanei, probabil că pasiunea asta, entuziasmantă, cum bine îmi zicea Laetitia, nu se năștea, sau nu exista… nu mai eram eu nebuna asta îndrăgostită inexplicabil de un loc pe care a ajuns să-l iubească inițial numai din poze…

Sper să mă credeți că de mai multe ori am pățit așa… mi-am dorit o chestie de îmi venea să urlu și nu o puteam îndeplini din diverse motive (timp sau spațiu, moment potrivit sau nepotrivit, uneori cauze financiare, alteori pur și simplu interveneau alte planuri, alteori erau motive absurde etc). Și când îmi făceam ordine în gânduri și mă oarecum linișteam, lucrurile se întâmplau… uite așa, de parcă trebuia să învăț o lecție de genul: „erau pentru tine, te așteptau, doar că nu erai tu pregătită pentru ele, acum ești, bucură-te de ele până la capăt!” Da, dorințe muncite dacă mă credeți… dar cu o răsplată pe măsură.

La fel ca aceste dorințe împlinite la timpul potrivit, probabil, s-a mai întâmplat prin viața mea și cu alte lucruri, momente, clipe… TREBUIAU să se întâmple și orice altă desfășurare a evenimentelor probabil că nu le-ar fi făcut să se întâmple atât de determinant pentru mine, atât de complet. Orice alt parcurs mi-ar fi arătat o altă față a lucrurilor, deci, din moment ce mi-au arătat fața lor bună, înseamnă că TREBUIA să le aștept și ele trebuiau să se întâmple exact așa cum s-au întâmplat. Niciun minut mai târziu, niciun minut mai devreme.

Întâlnirea mea cu Florența și cu Toscana a fost o întâlnire de destin. Știu asta atât de clar că uneori mă sperie certitudinea. Și chiar dacă am spus-o des după aceia, mi-oi fi construit eu un mit în jurul lor, mit pe care nu aș vrea să-l omor la o nouă vizită, daaaar, mitul acesta face parte din legenda mea personală. Faptul că am ajuns aici la două zile după ziua mea de naștere, faptul că de ziua mea, Clau mi-a zis „the best is yet to come„, deși nici el nu mai fusese în zonă până atunci, faptul că dacă de ziua ta pleci departe de locul în care ți-ai născut, „îți schimbi harta”, cum îmi zicea cineva… toate… inclusiv faptul că m-am îmbolnăvit în zilele petrecute acolo, dar asta nu a știrbit cu nimic din sentimentul simțit, repet, toate… s-au întâmplat pentru că trebuiau să se întâmple.

Îmi place mult ce spune Victor Hugo despre Paris: „Parisul este orașul natal al sufletului meu” și mai știu pe cineva care sufletul născut acolo. Ei, pentru mine lucrurile stau, după cum se vede, AȘA… și o spun cu tărie și o spun CLAR, unele călătorii merită făcute măcar pentru a ne găsi orașul natal al sufletului ori patria inimilor noastre. Fiecare om trebuie să le găsească, e aproape o datorie să le căutăm și o izbândă să ne unificăm cu ele. Poate că sunt cuvinte mari, dar simt de multe ori că s-ar putea să fie suprema izbândă.

P1250294

Fascinată de culorile ce le compunea soarele Toscanei cu Ponte Vecchio

P1250327

Mulțumind… în Santa Croce…

P1250372

Vorbind cu Divinitatea în Domul din Firenze

8 Comments

Posts navigation

Previous Page 1 2 3 4 5 … 9 10 Next Page

Ciao!

Sunt Bianca și mă știți mai bine de pe Bialog, unde pasiunea mea pentru Italia a luat proporții pe care un blog personal abia le mai poate susține :) Așa a luat naștere acest tărâm virtual dedicat doar Italiei. Grazie per la visita!

https://www.facebook.com/Viziteaz%C4%83-Italia-136470933200472/

De suflet…

De suflet…

Parteneri

Parteneri

Articole recente

  • Cea mai bună versiune „Vizitează Italia” de până acum
  • A touch of Chianti
  • Ai toate motivele să vizitezi Lucca
  • Cele mai drăguțe 10 cafenele pe care le-am văzut în Italia
  • Cine a câștigat Concursul aniversar – 1 an Vizitează Italia
  • Dolce far niente la Siena (+ Concurs aniversar)

Comentarii recente

  • EuniceSmall la Eros Ramazzotti – NOI World Tour 2013
  • gabriell la Mestre – primul contact cu Italia
  • 95Saundra la Plouă și mă gândesc la tine…
  • My Oldest la Povestea
  • pokemon go hack coins la Italia pe catwalk
  • fifa world hack coins generator la Povestea

Calendarul articolelor

aprilie, 2018
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Tag Cloud

Bologna Calabria Chianti Cinque Terre Coasta Amalfi Concerte Corniglia Emilia-Romagna Eros Ramazzotti Evenimente Florența Frascati Genova Lazio Liguria Localuri Lombardia Lucca Mestre Michelangelo Milano Monterosso al Mare Padova Piemont Pisa Riomaggiore Roma San Gimignano Sardinia Seriale Siena The Great Italian Cafe Torino Toscana Treviso Veneto Veneția Vernazza Verona

Arhivă

Site made with ♥ by Angie Makes
Angie Makes Feminine WordPress Themes